Astăzi, 6 ianuarie, creştinii ortodocşi şi cei greco-catolici prăznuiesc Botezul Mântuitorului în Iordan. În tradiţia populară, sărbătoarea, numită Boboteaza, cumulează elemente specifice de reînnoire a timpului calendaristic, la riturile creştine, cum este cel de sfinţire a apelor, adăugându-se practici populare de purificare a spaţiului şi de alungare a spiritelor malefice.

Sărbătoarea Bobotezei este amintită din secolul al II-lea la Sfântul Clement Alexandrinul. Până în secolul al IV-lea, Boboteaza era prăznuită odată cu Naşterea Domnului, ulterior fiind despărţite cele două sărbători. Boboteaza este considerată ziua în care Hristos s-a arătat lumii, pentru că după botez Mântuitorul a început să propovăduiască. Iisus a primit botezul la 30 de ani (vârsta maturităţii la evrei) de la Ioan, iar acest moment reprezintă redeschiderea izvoarelor harului care fuseseră zăvorâte pentru om şi întreaga creaţie, pentru că prin botez Mântuitorul l-a readus pe Duhul Sfânt în creaţie.

"În rugăciunea de sfinţire a apei de la Botez, se cere venirea Duhului pentru curăţirea apei de lucrarea puterilor demonice, pentru ca ea sa devină, prin pogorârea deplină a Duhului, loc al naşterii omului nou în Hristos" (Adrian Cocoşilă).

De aceea, în ziua de Bobotează în toate bisericile ortodoxe şi greco-catolice, prin puterea Duhului Sfânt, preoţii sfinţesc Aghiasma Mare. Această apă, împărţită credincioşilor, se spune că are puteri miraculoase şi nu se strică niciodată. Cu ea se pot stropi casele oamenilor, lucrurile care trebuie sfinţite, gospodăriile şi animalele şi poate fi băută, pe nemâncate, de credinicioşi în perioada 5 ianuarie-14 ianuarie, dar şi în alte zile, de post, la recomandarea duhovnicului sau la boală. De asemenea, Aghiasma Mare este folosită de preoţi la sfinţirea prapurilor, a crucii, a troiţelor, a clopotului, a icoanelor, a veşmintelor liturgice sau a Sfântului şi Marelui Mir.

Boboteaza cumulează pe lângă riturile creştine şi practici populare de purificare a spaţiului şi de alungare a spiritelor malefice. Astfel, exista obiceiul ca imediat după sfinţirea apei tinerii să aprindă focuri de Bobotează. Ei cântau şi dansau în jurul lor, iar când acesta se mai potolea săreau peste el cu credinţa că astfel vor fi feriţi de boli şi păcate. De asemenea, exista obiceiul ca tinerii, costumaţi în moşi şi babe, să colinde, mai ales la casele unde se găsesc fete de măritat. De asemenea, în noaptea din Ajunul Bobotezei fetele aveau obiceiul de a-şi pune busuioc sub pernă pentru a-şi visa uristul.