Dosariada din România atrage atenţia presei internaţionale, devenind un nou subiect de natură să-i compromită imaginea. De la formulări precum "vânătoare de vrăjitoare" până la altele, mai blânde sau mai dure, materialele din presa europeană ţintesc parcă convergent către concluzia: "De ce să ne încurcăm noi cu românii ăştia, care, iată, sunt mai toţi colaboraţionişti-securişti? De ce să ne băgăm mortu-n casă şi să-i primim în U.E.?” Este timpul să ne punem cu seriozitate întrebarea: "Cui prodest?". Cui îi este utilă declanşarea acestei dosariade având efecte, iată, cu bătaie lungă? Până acum s-a putut crede că energumenii Dosariadei erau motivaţi mărunt - să ia membrii Colegiului CNSAS lefuri şi avantaje lunare de sute de milioane fiecare, să demaşte un politician tânăr pe unul bătrân pentru a-i lua locul, şi alte asemenea găinării. Iată însă că, odată cu periclitarea integrării României prin amploarea pe care a luat-o, Dosariada capătă şi un beneficiar de mare calibru: Rusia. Pentru că sunt bine cunoscute efoturile Rusiei de a ţine graniţele Uniunii Europene cât mai departe de graniţele sale, groaza ei de orice posibilă contaminare europeană. Ipoteza că dosariada a fost declanşată de Rusia capătă şi mai mult contur dacă observăm cu atenţie cine sunt corifeii ei. Mircea Dinescu, om cu puternice afiliaţii de familie în direcţie moscovită, protejat, cândva, al agentului sovietic Gogu Rădulescu şi dizident care dormea liniştit şi graţie aripii protectoare a Ambasadei sovietice întinse asupra sa. Iar după ce Mircea Dinescu s-a cam compromis prin intervenţii prea transparente în deciziile colegiului CNSAS, dincolo de cele ale unui membru obişnuit al acestui organism, prin antepronunţări, prin circ public, prin aceea că prea s-au dat deciziile CNSAS, negative sau pozitive, coincident cu interesele sau umorile poetului-moşier, iată că apare pe covertă Cosmin Guşă. Personaj, şi acesta, cu prea puternice afiliaţii moscovite pentru a putea noi crede într-o coincidenţă. Personaj a cărui relaţie specială cu Rusia e afişată şi de notorietate, şi al cărui nume a fost pus insistent în legătură cu FSB, urmaşul KGB-ului şi principalul serviciu de securitate rus. În general vorbind, întreg CNSAS-ul pare a fi legat cu mii de fire de fosta Securitate: dintre oamenii săi, care e tânăr şi imaculat dar fiu sau fiică de ofiţer activ de securitate, care a fost deţinut politic ce a beneficiat de un regim preferenţial în timpul detenţiei şi azi nu i se mai găseşte dosarul, care are de ales între a fi un profesoraş de istorie la ţară ori a ocupa un post de secretar de stat în Bucureşti, ş.a.m.d. - că Securitatea ştie să folosească şi biciul, şi zăhărelul. Or, între Rusia şi Europa Securitatea va alege întotdeauna Rusia, între control ocult şi transparenţă va alege întotdeauna controlul ocult, că aşa-i e firea: de ce altminteri s-ar opune prin oamenii ei soluţiei simple şi oneste a publicării tuturor dosarelor pe Internet? Dincolo de persoane, teza că Rusia este în spatele dosariadei este susţinută şi de un alt argument: modus operandi. S-a făcut de mult, cu îndreptăţire, observaţia că CNSAS-ul foloseşte metodele Securităţii din anii 50, când aceasta era încă de inspiraţie şi obedienţă sovietică: dosarul de cadre, învinovăţirea colectivă, condiţionarea carierei omului de "sănătatea" dosarului, nu numai în plan politic dar şi profesional-administrativ, condamnarea în masă. În general preferinţa de a opera cu categorii largi de populaţie - burghezi, turnători, chiaburi, colaboratori - cu ignorarea situaţiei particulare a individului. Mod de operare specific marilor imperii, care hotărăsc dintr-un condei soarta unui calup de milioane de oameni, şi pentru care omul individual nu contează. În ceea ce ne priveşte, recunoaştem dreptul Rusiei de a-şi proteja interesele cum crede de cuviinţă, inclusiv prin apelul la agenţi de influenţă şi la trădători ai intereselor naţiunii din care fac parte. Dar trebuie să fim conştienţi şi de dreptul nostru de a ne proteja propriile interese şi de a ne apăra de cei ce vor să ne deturneze de pe drumul pe care ni l-am ales.