Aula Magna a Universităţii din Oradea a fost marţi, 25 noiembrie, gazda lansării cărţii "Istoria, adevărul şi miturile" a rectorului Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, Ioan-Aurel Pop. Deşi se vrea a fi o lucrare originală, cartea mai degrabă combate lucrarea lui Lucian Boia "Istorie și mit în conștiința românească" decât să aducă ceva nou în istoriografia naţională.

În jur de 150 de persoane, printre care episcopul Greco-Catolic Virgil Bercea, primarul Oradiei, Ilie Bolojan, istoricul Sever Dumitraşcu sau rectorul Universităţii din Oradea, Constantin Bungău, au participat ieri, de la ora 13.15, la lansarea cărţii "Istoria, adevărul şi miturile" a academicianului prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, rectorul Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca. Despre lucrare a vorbit fostul prorector Sorin Şipoş. "Lansarea acestei cărţi la Oradea este o dovadă că istoricii noştri sunt implicaţi în mişcările la nivel naţional din domeniu. Cartea lui Ioan-Aurel Pop continuă cercetările mai vechi ale foştilor istorici, cu menţiunea că a evalua ceea ce au scris predecesorii nu trebuie să echivaleze cu a demola. Este o analiză a lucrării lui Lucian Boia, care este apropiată mai degrabă de eseistică decât de istorie şi care condamnă totul. În cartea lui Boia sunt folosite documente diferite ca şi credibilitate, iar Ioan-Aurel Pop condamnă ideea că nu există cunoaştere prin intermediul istoriei, adică a studia trecutul este mai degrabă un exerciţiu de imaginaţie decât căutarea adevărului. Mai mult, Boia nu a fost consecvent în analiza mitului şi nu a folosit normele şi metodele istoriei în analizele sale. Scrisă onest şi fără părtinire, cartea prezintă şi lucrurile bune ale analizei lui Lucian Boia", a spus, printre altele, Sorin Şipoş.

"Dacă-ţi critici patria, e ca şi cum ţi-ai critica mama"

Eleganţa în exprimare a lui Sorin Şipoş s-a diluat instant, când a început să vorbească istoricul Ioan-Aurel Pop. "Pentru că mulţi dintre foştii mei studenţi sunt aici, mă simt ca acasă. Încă din capul locului, pot să vă spun că nu cunosc niciun istoric mare care să-şi fi denigrat propria ţară. Ne criticăm patria fără să ne dăm seama că e ca şi cum ne-am critica mama. Cărţile lui Lucian Boia sunt atât de multe şi scoase atât de des pe piaţă încât nu le citeşte nimeni. Din acestea, înţelegem că românii sunt un popor fără identitate, că nu am avut niciodată conducători buni, că nu am avut creatori spirituali, pentru că nu prea am câştigat premii Nobel, că nu am avut niciodată victorii militare şi morale, pentru că am fost mereu învinşi", a spus Ioan-Aurel Pop care a găsit de cuviinţă să combată xenofobia românilor - despre care aminteşte Lucian Boia (cu referire evidentă la trecut) - prin alegerea în acest an a unui preşedinte... minoritar. În fine, rectorul universităţii clujene l-a numit pe Lucian Boia propagandist, iar despre editura Humanitas a spus că este un mijloc de propagandă. "De două decenii, Lucian Boia face propagandă în România. Cărţile şi ideile lui se încadrează perfect la acest capitol, iar editura Humanitas, moştenitoare a editurii Partidului Comunist Român, care a primit bani de la toate guvernele care s-au perindat la conducerea ţării, este cel mai bun mijloc de propagandă", a spus Ioan-Aurel Pop.

Consideraţii critice

Trecând peste faptul că nu este elegant să critici o persoană care nu se poate apăra, nefiind de faţă, peste faptul că o lucrare care se vrea a fi una importantă trebuie să se concentreze pe a aduce ceva nou şi nu a critica o altă lucrare, faptul că "Istorie și mit în conștiința românească", publicată în 1997, de Lucian Boia, este criticată cu atâta ardoare demonstrează exact contrariul. Cine s-ar fi apucat, ca la aproape două decenii de la prima apariţie, să se "obosească" şi să critice o carte lipsită de valoare. Şi ar mai fi un aspect care merită punctat. În prefaţa uneia din cele şapte retipăriri a cărţii lui Boia, istoricul explică tocmai ceea ce nu vrea să înţeleagă rectorul Universităţii din Cluj şi anume că doar într-un regim totalitar direcţia istorică trebuie să fie una singură, la care să se alinieze toată lumea. În democraţie, oamenii au dreptul să aibă puncte de vedere diferite, chiar dacă metodologia după care se separă o lucrare ştinţifică de una literară este aceeaşi. Argumentele trebuie să facă aici diferenţa, nu lozinci.