Mai multe persoane ne-au sesizat aceeaşi problemă, legată de eliberarea gratuităţilor, nemulţumite că sunt purtate de la o farmacie la alta, până reuşesc, în cel mai bun caz, să li se elibereze unul dintre medicamentele prescrise. Iată ce ne scrie Maria Staniş, str. Moldovei, nr. 68, din Oradea. Tatăl meu a fost refugiat şi beneficiază de facilităţile oferite de Ordonanţa de Urgenţă 105/1999 şi Legea 189/2000, din păcate, doar pe hârtie. De ce? M-am plimbat cu reţeta pe la patru farmacii şi abia ni s-a eliberat un singur medicament - Enilapril (cel mai ieftin); despre celelalte trei medicamente, mi s-a spus că nu se găsesc în memoria calculatorului. De aceea, îndrăznesc să întreb: 1. De ce se eliberează în regim de gratuitate doar medicamentele cele mai ieftine? 2. Nu s-ar putea să fim arondaţi toţi cei care beneficiem de prevederile OUG 10/1993 şi Legii 189/2000, la o farmacie care să ne deservească? Noi dorim să avem o farmacie a noastră." Răspunsurile la cele două întrebări le-am primit de la farm. pr. Eugenia Hamza, preşedinta Colegiului Farmaciştilor Bihor, care ne-a precizat: - Toate persoanele beneficiare ale OUG 105 şi Legii 189 au dreptul să primească, de la 1 ianuarie 2003, conform noii liste de medicamente compensate şi gratuite, un singur medicament gratuit - înscris în lista de compensate - care este cel mai ieftin, celelalte nemaiputându-se elibera în acest regim. - Din ce cauză? - S-a ajuns la concluzia că, lună de lună, fondurile cheltuite cu refugiaţii şi deportaţii au surclasat foarte mult cheltuielile cu gratuităţile medicamentelor eliberate pentru copii şi adolescenţi, pe de o parte, iar pe de alta, fondurile repartizate pentru medicamente nu acoperă nici măcar inflaţia de 14% faţă de anul 2002, în condiţiile în care preţul medicamentelor a crescut mereu. - Poate fi arondată o farmacie exclusiv pentru refugiaţi şi deportaţi? - Nicidecum. Aşa ar trebui să existe atunci farmacii pentru toate categoriile de bolnavi, ceea ce este imposibil! Omul care intră într-o farmacie are dreptul să găsească toate medicamentele de care are el nevoie, neputând fi frustrat din vina unei situaţii în care el nu s-a aflat (n-a fost refugiat sau deportat), nu? Am răspuns, sperăm, şi întrebărilor adresate nouă de Irina Pop, Mihai Venczel şi Ioan Miclăuş, din Oradea.