La Curtea Internaţională de Justiţie de la HAGA, de partea Kosovo s-au alăturat, în pledoariile lor, reprezentanţii SUA, Albaniei, Germaniei, Arabiei Saudite, Austriei, Bulgariei, Croaţiei, Danemarcei, Finlandei, Norvegiei, Iordaniei, Belgiei, Olandei, Luxemburgului, Franţei.

De partea Serbiei s-au alăturat reprezentanţii Chinei, Rusiei, Braziliei, Argentinei, Azerbaidjanului, Belarusului, Boliviei, Ciprului, Spaniei, României. Reprezentanţii acestor state au arătat că principiile de drept internaţional nu acceptă declaraţia de independenţă a provinciei Kosovo, că nici Consiliul de securitate al ONU, niciun alt organism nu au dreptul să amputeze o parte din teritoriul unui stat, că modelul Kosovo nu este un caz special care să necesite o soluţie specială, o secesiune remediu, ci este o gravă încălcare a rezoluţiei nr. 1244 a Consiliului de securitate al ONU, care a stabilit o administraţie internaţională temporară în Kosovo şi care a garantat ferm integritatea teritorială a Serbiei. Poziţia României a fost expusă  în data de 10 decembrie 2008, de către Bogdan Aurescu, secretar de stat pentru afaceri strategice, şi Cosmin Dinescu, director general pentru afaceri juridice din cadrul MAE român. Ei au susţinut, timp de 45 de minute (timp alocat fiecărei părţi), că Serbia anului 2008 era o ţară cu totul diferită de Serbia anului 1999, că Belgradul nu mai deţinea timp de 10 ani controlul asupra acestei provincii, iar Curtea în mod principial va trebui să decidă dacă un stat poate fi creat prin secesiune unilaterală, dar avizul acesteia este unul consultativ, mai mult cu valoare morală, de recomandare, fără caracter obligatoriu, spre deosebire de deciziile pronunţate în cadrul procedurii contencioase în faţa CIJ, aşa cum a fost cazul procesului dintre România şi Ucraina în privinţa delimitării platoului continental. Dacă se acceptă ideea că secesiunea este permisă de dreptul internaţional, că principiul integrităţii s-ar aplica numai între state, atunci actorii non-statali nu ar fi obligaţi să respecte principiul integrităţii, astfel încât orice porţiune de teritoriu al oricărui stat şi-ar putea proclama independenţa, iar acest fapt "ar duce la consecinţe extrem de severe pentru ordinea juridică internaţională. Ar însemna ca orice provincie, district, judeţ sau chiar cel mai mic cătun din orice margine a oricărui stat ar avea permisiunea dreptului internaţional să îşi declare independenţa şi să obţină secesiunea... Această concluzie nu poate fi acceptată. Interdicţia secesiunii unilaterale este unul dintre elementele integrităţii teritoriale", a afirmat Bogdan Aurescu, în marea sală a justiţiei din Palatul Păcii din Haga. După încheierea fazei orale a dezbaterilor de la Haga, în 11 decembrie 2009 şi după o îndelungată perioadă de deliberare, în ziua de joi, 22 iulie 2010, completul de judecată al CIJ, alcătuit din 14 judecători (preşedinte Hisashi Owada, vicepreşedinte Peter Tomka, membri: Abdul Koroma, Shawkat Al-Khasawneh, Thomas Buergenthal, Bruno Simma, Ronny Abraham, Kenneth Keith, Bernardo Sepulveda Amor, Mohamed Bennouna, Leonid Skotnikov, Antonio Augusto Cancado Trindade, Abdulqavi Ahmed  Yusuf, Christopher Greenwood) a  pronunţat verdictul cu o majoritate de 10 la 4, şi anume acela că declaraţia unilaterală de independenţă a provinciei Kosovo nu încalcă dreptul internaţional, iar preşedintele Curţii, dl Hisashi Owada, a declarat că dreptul internaţional nu conţine prohibiţii privind declaraţiile de independenţă.