A plecat, pe drumul fără întoarcere, încă un slujitor al culturii tradiţionale româneşti din Bihor, Dorel Codoban, cel mai important făurar de viori cu goarnă bihorean, un solist instrumentist cu un repertoriu specific zonei, autentic şi vechi, un povestitior dialectal cu mult farmec, un om dintre oameni, pentru oameni. L-a lăsat inima, "vioara", îngheţată poate de gerul de-afară sau de grijiile şi truda unei vieţi nu uşoare.

Dorel Codoban s-a născut  la Lazuri de Roşia, în urmă  cu 67 de ani (1945), într-o familie de ţărani harnici, obişnuiţi a purta atât coarnele plugului, cât şi a învârti hora şi a-i da expresie, constante pe care le-au transmis şi fiului care va rămâne în sat - devenind gospodar de frunte dar şi un virtuoz al viorii, căreia a ştiut să-i dea trup, grai şi suflet. Până la vârsta de 11 ani, Dorel Codoban n-a ştiut de existenţa instrumentului muzical, care, mai târziu, i-a marcat întreaga existenţă. L-a descoperit întâmplător, ascuns într-o cutie neagră a învăţătorului din sat. A umblat la "Cântarea României", a fost la festivaluri, în Iugoslavia şi Ungaria. De la un meşter sârb a copiat schiţa viorii cu goarnă, şi de atunci nu a fost nuntă-n sat de la care să nu lipsească, lipite una-ntr-alta, cetera şi trompeta lui. Ca să le faci să sune frumos laolaltă e muncă grea şi ai nevoie să cunoşti secretele lemnului, dar şi ale metalului ... de rezonanţă. De ce vioară cu goarnă? "Fiindcă se aude departe", a spus el. "Iar nunta este ceva ce nu se poate face pe linişte, şi nici nu are farmec să foloseşti instrumente cu amplificare electrică". Alături de Dorel a stat mândră şi dreaptă Floare Codoban, nevasta pe care a iubit-o şi la bătrâneţe, fiinţa care i-a fost de mare ajutor la şmirgheluit, la fixat grumazul viorii, la montat aparatul circular şi goarna. Şi ne mai spunea Dorel: "Când dă Dumnezeu ploaie, ne puneam amândoi la treabă. O bucată de şmirghel, o bucată de lemn de tei ... No, zîc, Florica, asta-i, dragul tatii, lucră fata tatii!" ... Şi continuă: "Într-o deplasare alături de Orchestra "Crişana" din Oradea efectuată în Serbia prin 1975, am văzut pentru prima dată o vioară cu goarnă. Acolo am desenat-o şi acasă am confecţionat una asemănătoare. De atunci am făcut la mulţi muzicanţi astfel de instrumente. Fac din dragoste viorile, şi acum am o grămadă de comenzi, unele chiar din străinătate". Dorel Codoban a fost, zeci de ani, unul dintre cei mai importanţi şi deosebiţi colaboratori ai C.J.C.P.C.T. Bihor, meşteşugul lui şi talentul lui fiind apreciate pretutindeni. A colaborat, de asemeni, cu televiziunea şi radioul naţional, a participat la sute de festivaluri folclorice, fiind, pretutindeni, un exponet şi un mesager de reală valoare al Bihorului. În 7 februarie 2012, Dorel Codoban ne-a părăsit. A plecat sus, la stele, să se odihnească puţin. Sau să acordeze alte viori pentru măreţia sufletului românesc, pentru neperechea expresie a muzicii noastre tradiţionale. Sau pentru a-şi lua locul în sublimul Cor al Îngerilor.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Bihor