"În Iordan botezându-Te Tu, Doamne" "În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat; că glasul Părintelui a mărturisit ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te, şi Duhul, în chip de porumb, a adeverit întărirea Cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, slavă Ţie...? Ziua Bobotezei - sfântă zi de post Acestea sunt cuvintele care răsună în prag de Bobotează, în casele credincioşilor care doresc ca de la început de an să-şi deschidă sufletul şi casa către Dumnezeu. Apropiindu-se timpul ca să-şi înceapă lucrarea Sa mântuitoare Hristos Domnul vine, fiind în vârstă de 30 de ani, şi se botează de la proorocul Ioan în râul Iordan. Ziua aceasta s-a serbat, încă de la începutul Bisericii, acum 2000 de ani, o dată cu naşterea Domnului fiind cunoscută sub denumirea de Epifanie (arătare), pentru că Domnul s-a arătat lumii. În Ajunul Botezului Domnului, obiceiul ca preotul să meargă în parohia sa, la enoriaşi, acasă pentru a le sfinţi casele stropindu-le cu apă sfinţită s-a transmis din generaţie în generaţie până în zilele noastre, prin intermediul slujbaşilor Domnului pe pământ. Folosirea apei nu este întâmplătoare, ci constituie elementul fundamental al creaţiei, fiindcă se foloseşte la spălarea şi curăţirea fizică a trupului uman sau a celorlalte corpuri materiale, este asociată şi lucrării de curăţire spirituală, de spălare a urmelor lăsate de păcatele şi fărădelegile oamenilor. Apa sfinţită de preot poartă în ea puterea curăţitoare şi sfinţitoare a harului dumnezeiesc. Sărbătoarea botezului dăinue în cumpăna anilor Pentru credincioşi, aceste zile de început de an poartă o încărcătură sentimentală foarte importantă. Praznicul botezului Domnului nostru Iisus Hristos este un vechi obicei practicat de creştini o dată cu naşterea Domnului, pentru că atunci s-au arătat creştinilor cele trei persoane ale Sfintei Treimi: Tatăl, sub forma glasului divin: "acesta este fiul meu cel iubit întru care am voit", Fiul şi Duhul lui Dumnezeu, care se coboară deasupra capului Mântuitorului sub formă de porumbel. Întrebarea care se pune este: de ce a venit Hristos la Ioan Botezătorul, când bine ştim că la el veneau să se boteze oamenii de rând? Însuşi Ioan îşi pune întrebarea: cum, tu vii să te botezi la mine, când eu am nevoie să fiu botezat de tine? Venind la Iordan să se boteze, poporul, cu botezul pocăinţei, Sfântul Ioan, are poruncă să arate că Acela peste care se va pogorî Sf. Duh la botez este "Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii". Vârsta de 30 de ani, la care s-a Botezat Mântuitorul nu este una întâmplătoare, este vârsta maturităţii. Fiul a venit la râul Iordan să se boteze tocmai ca Sf. Ioan să-l facă cunoscut mulţimii: "Acesta vă va boteza pe voi de acum înainte, cu Duh Sfânt". Un alt motiv pentru care Mântuitorul a venit la râu este acela ca prin botezul său apele râului să fie un izvor de botez pentru cei care vor deveni creştini. Când face sfinţirea apei preotul se roagă pentru ca: ?apa aceasta să se sfinţească cu puterea, cu lucrarea şi cu pogorârea Sfântului Duh, pentru ca să se pogoare peste ea lucrarea cea curăţitoare a Treimii celei mai presus de fire, pentru ca să fie tămăduitoare sufletelor şi trupurilor şi izgonitoare a toată puterea cea potrivnică şi pentru ca prin gustarea şi stropirea cu apa sfinţită să ne trimită Dumnezeu binecuvântarea Sa, care spală întinăciunea patimilor?. Biserica în slujba credincioşilor Prin sfinţirea casei, aceasta este aşezată sub oblăduirea lui Dumnezeu. În ajun de Bobotează preotul trece pragul enoriaşilor, având asupra sa Crucea, care se ia de pe Sfânta masă a Altarului, busuiocul - simbolul norocului şi clopoţelul care prin clinchetul cristalin vesteşte noul an. Conform tradiţiei populare, tinerele fete care doresc să-şi viseze sortitul, nu trebuie decât să pună sub pernă un fir de busuioc sfinţit pe care l-au primit în ziua sfinţirii casei. Simbolul Crăciunului, bradul, nu trebuie să lipsească din casele creştinilor, atunci când se face sfinţirea casei. Desigur sunt şi situaţii neplăcute, când uşa de la intrare nu se deschide. Cauzele pot fi multiple, dar se pare că primează lipsa banilor. "Cunoscând situaţia grea a oamenilor, noi nu plecăm după bani. Prin primirea preotului bisericii în casă este un semn că Dumnezeu îi va ajuta ca în anul următor să se bucure de o poziţie financiară bună", ne-a precizat Gheorghe Nemeş, părintele paroh, a Bisericii Albastre, de la Parohia Ortodoxă Română Oradea Vii. Casa nesfinţită, ca şi omul nebotezat, este vulnerabilă lucrării răului. În schimb, în casa sfinţită omul este ocrotit în faţa relelor, dacă el însuşi nu aduce răul în casă prin săvârşirea lui şi printr-o viaţă depărtată faţă de Dumnezeu.