După doi ani în care imaginaţia orădenilor a fost pusă la grea încercare de reprezentanţii Primăriei Oradea, speranţele concetăţenilor noştri legate de o nouă imagine a Corso-ului se vor ruina în câteva zile. Faţă în faţă cu opera de artă a arhitectului-şef al PMO, Andrei Luncan, cel care şi-a premiat singur lucrarea cu 2.000 de euro, orădenii rămân consternaţi de lipsa de imaginaţie, de gust şi de orice viziune artistică. Ceea ce se dorea a fi un monument arhitectonic s-a transformat peste noapte într-o lucrare, care, se vede cu ochiul liber, a fost executată lamentabil. O "monstruozitate" artistică Dacă în ce priveşte modul haotic în care s-a decis montarea pavelelor de granit aduse din China e prea târziu să se poată face ceva, executivul local ar mai fi avut o şansă să îndrepte lucrurile, obligându-i pe antreprenorii lucrărilor de execuţie, Construcţii Bihor şi Selina, măcar de această dată, să renunţe la superficialitatea de care au dat dovată în ce priveşte alte lucrări edilitare şi să încerce ca o lucrare de o asemenea fineţe să o execute, măcar la suprafaţă, la modul superlativ. Cinci luni nu par să fi fost suficiente pentru echipele de muncitori să-şi ducă la bun sfârşit lucrarea, mai mult, imperfecţiunile întâlnite la tot pasul în ce priveşte modul în care au fost îmbinate calupurile scot în evidenţă şi mai mult lipsa de estetică a modelului. Pavelele au fost mai degrabă lipite la întâmplare, fără să se respecte o linie directoare, ca să nu mai vorbim de capătul fiecărui rând, unde nu s-a respectat nici o simetrie, compromiţând însăşi ideea de lucrare cu pretenţii artistice. Însă, din turnul Primăriei, edilii orădeni nu au cum să depisteze toate aceste aspecte sau mai degrabă interesul lor este să nu le observe. Potrivit contractului încheiat cu cei doi antreprenori, beneficiarul lucrării ar fi putut cere, după montarea a 100 mp de pavele, rezilierea de îndată a contractului de execuţie. Nici unul dintre responsabilii din cadrul Direcţiei Tehnice nu a îndrăznit, însă, să facă uz de această prevedere, astfel că s-a tolerat la nesfârşit slaba calitate a execuţiei lucrărilor. Executanţii, salvaţi de penalităţi chiar de beneficiarul lucrării Mai mult, contractul de execuţie este încheiat astfel încât să-i pună pe cei doi antreprenori la adăpost de eventualele penalităţi ce s-ar impune în cazul depăşirii datei de predare a lucrării, care este 20 septembrie. Prin modul de redactare a contractului, cele două firme s-au asigurat că orice depăşire de termen va putea fi justificată prin interpretarea clauzelor generale. Astfel, făcând uz de o singură prevedere de genul "condiţii climatice nefavorabile care pot duce la întârzieri", cei doi executanţi vor putea scăpa basma curată. Mai mult, între varianta de proiect aprobată de consilierii locali şi cea aprobată de executivul local este o mare discrepanţă. Ulterior, edilii s-au gândit ca cele peste 4,65 milioane RON îngropate sub "chinezăriile" aduse pe Corso să fie suplimentate cu încă 319.878 RON, de această dată, suma fiind "înecată" în două fântâni ce-şi vor găsi locul la cele două capete ale pietonalei orădene. Cu toate că, luându-şi măsuri de precauţie, viceprimarul Mihai Groza a anunţat că termenul de execuţie pentru această lucrare este 30 septembrie, în contractul de execuţie încheiat cu societatea Ad Agave scrie negru pe alb: 20 septembrie a.c. În aceste condiţii, întreaga zonă pietonală ar trebui să fie inaugurată în întregime peste zece zile. Însă, la această oră, nici una din cele trei firme angrenate pe Corso nu şi-a terminat treaba. Mai mult, cei de la Agave nici nu au început lucrul, abia săptămâna viitoare urmând să înceapă săpăturile pentru cele două bazine. Dar, din experienţa celorlalte investiţii edilitare care le-au fost atribuite, şi această lucrare stă sub semnul îndoielii în ceea ce priveşte termenul de predare. Mai mult, la "umbra" clauzelor contractuale favorabile, cei trei antreprenori stau liniştiţi, fiind greu de crezut că edilii orădeni vor îndrăzni să le aplice penalităţi de întârziere. Şi chiar dacă ar face-o, complicitatea de care au dat dovadă la încheierea actelor i-ar scoate basma curată pe executanţi.