Primul moş generos al lunii decembrie
În calendarul creştin, pe 6 decembrie este celebrat Sfântul Nicolae, numit în Calendarul popular Sânnicoară în Transilvania şi Moş Nicolae în Muntenia, potrivit lucrării "Zile şi mituri" de Ion Ghinoiu. Nicolae este primul dintre Moşii care urmează să vină cu tolba plină în cursul lunii decembrie.
Moş Nicolae este un personaj real de hagiografie creştină, episcop din Myra, dispărut probabil în jur de 342, apărător al credinţei în Isus. În tradiţia românească el apare pe un cal alb - semn al primei zăpezi - şi păzeşte Soarele, pentru ca lumea să nu fie privată de lumină şi căldură. Este sprijinul corăbierilor pe care îi salvează de la înec, al celor încercaţi de soartă - văduve, orfani - şi al fetelor sărace, care se mărită greu. Cel mai important atribut al său este însă generozitatea, el fiind cel care le aduce daruri celor mici, pe care îi şi pedepseşte însă, când sunt obraznici şi neascultători, cu proverbiala-i nuieluşă. Se mai spune că Moş Nicolae are mare trecere pe lângă Dumnezeu, deoarece, când se deschide Cerul la miezul nopţii de Crăciun, el este văzut stând la masa împărătească chiar lângă acesta. Cea mai cunoscută îndeletnicire este însă alta: Moş Nicolae aduce cadouri copiilor în noaptea de 5 spre 6 decembrie.
De ziua lui se fac vrăji, farmece şi pronosticuri meteorologice, se pun crenguţe de pomi fructiferi în apă, la căldura camerei, pentru a fi înflorite la Anul Nou, ocazie cu care se poate aprecia şi rodul livezilor.
Ziua de 6 decembrie încheie ciclul sărbătorilor şi obiceiurilor dedicate în special lupilor şi spiritelor morţilor-strigoi, scenariu ritual care începe la mijlocul lunii noiembrie şi include zile precum Filipii de Toamnă, Ovidenia, Noaptea Strigoilor şi Sîntandrei, Zilele Bubatului şi Varvara. Acest ciclu este specific unui străvechi început de an autohton, probabil Anul Nou dacic. Luna decembrie are o semnificaţie specială, însemnând începutul iernii atât în Calendarul oficial (1 decembrie), cât şi în Calendarul popular (6 decembrie, Moş Niculaie) şi cel astronomic (solstiţiul de iarnă).
Sfântul Nicolae, făcătorul de minuni
Sfântul Nicolae s-a născut în Asia Mică, în oraşul Patara, în părţile Lichiei. Părinţii lui Nicolae, Teofan şi Nona, au fost ei înşişi plini de credinţă şi respectuoşi faţă de Dumnezeu. Cu astfel de părinţi evlavioşi, copilul nu putea fi altfel, decât crescut în dreaptă credinţă, iar la şcoală s-a dovedit a fi plin de dragoste pentru învăţătură, îndeosebi pentru ceea ce învăţa din Sfânta Scriptură.
Arhiepiscop al Cetăţii Mira.
Sub aripa îndrumătoare a unchiului său, care era episcop în Patara, Nicolae devine preot de tânăr, iar mai târziu, stareţul mănăstirii Sion, ctitorie a unchiului său. La un moment dat, Sfântul Nicolae cere învoire pentru a pleca în Ţara Sfântă, unde a zăbăvit mai mult timp.
La moartea unchiului Sf. Nicolae, scaunul eparhial al cetăţii Mira a fost ocupat de un oarecare Ioan, însă acesta nu a păstorit mult timp, el trecând la cele veşnice, astfel că cetatea Mira a rămas fără arhiereu.
Dar, în cetate, soseşte Sf. Nicolae care, pentru faptele sale de milostenie şi, mai ales, prin faptul că a renunţat la averea moştenită de la părinţi, împărţind-o sărmanilor, este uns arhiepiscop al Cetăţii Mira.
Braţul drept al Sf. Nicolae, la Bucureşti
Sfântul Nicolae a încercat să fie un exemplu demn de urmat pentru credincioşi, el umblând ca un călugăr sărac, mânca mâncăruri simple. Mai mult, trăia în post şi rugăciune, pe care le practica din copilărie. Nu a scăpat nici el de prigoana păgânilor, întrucât a trăit în vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian. A fost întemniţat şi schingiuit, păgânii temându-se să-l ucidă, fiindu-le frică de mulţimea credincioşilor. În anul 325, are loc, la Niceea, primul mare Sinod Ecumenic, la care participă şi Sfântul Nicolae. Întors între credincioşii săi, reia osteneala de a linişti şi mângâia sufletele oamenilor. Însă, anii treceau, iar suferinţele din anii prigoanei, la care se adăugau postul îndelungat, i-au slăbit puterile. Simţind că i se apropie sfârşitul, Sf. Nicolae se retrage la mănăstirea Sion, iar într-o zi de 6 decembrie 342, se săvârşeşte din viaţă. Moaştele sale au fost depuse în biserica la care slujise de peste 50 de ani. În secolul al XIX-lea, mâna dreaptă a Sfântului a fost adusă în Biserica Sf. Gheorghe", din Bucureşti, unde se găseşte şi azi.
Moş Nicolae trăieşte în Bihor
Fiind unul dintre cei mai iubiţi sfinţi, Nicolae a devenit unul dintre cele mai cunoscute nume ale românilor. La nivelul judeţului Bihor, sunt înregistrate în evidenţele Serviciului de Evidenţă Informatizată a Persoanei (SEIP) 23.752 de persoane care poartă prenumele Nicolae, respectiv 9.315 femei botezate Nicoleta. Acestora li se adaugă 1.230 de Nicu şi 875 Nicola sau Nico. Tot în judeţ, sunt înregistrate 1.081 de persoane care au numele de familie Nicolae. De asemenea, în evidenţele SEIP sunt în registrate şapte persoane al căror nume este Moş Nicolae.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.