Cu prilejul lansării candidaţilor democraţi în alegerile locale, preşedintele PD, Traian Băsescu, prezent la Oradea, s-a aventurat într-o dizertaţie aberantă, care, dacă n-ar fi avut conotaţie electorală, putea fi suspectată cel puţin de prost gust. Marinarul de Dâmboviţa o ţinea sus şi tare, de pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor, cum că Oradea şi Bihorul nu sunt evidenţiate pe harta baronilor locali, fiind ocolite de această faună a tranziţiei tocmai datorită competenţei administraţiei democrate cocoţate la vârful celor două unităţi administrative... Deşi s-a împământenit ideea că baronul local e musai să poarte în buzunarul de la piept carnetul de membru PSD, câteva exemple de notorietate pledând pentru această plauzibilă asociere, este greu de acceptat că purtătorii acestui "titlu nobiliar" trebuie căutaţi doar în ograda unei singure formaţiuni politice. Şi asta, pentru că ingrata titulatură este mai puţin motivată politic, fiind apanajul exclusiv al propriei mentalităţi a celui care crede că, având o anumită poziţie şi legitimare electorală, i se cuvine totul, fără a oferi nimic în schimb, metamorfozându-se subit, din postura de slugă umilă a comunităţii pe care o administrează, în stăpânul ei absolut. Cazul primarului Petru Filip este simptomatic din acest punct de vedere, edilul şef al Oradiei aflându-se la finalul unui mandat istovitor pentru umerii contribuabililor orădeni. Înconjurat de o gaşcă de afacerişti veroşi, dedulciţi la caimacul banilor publici, mediatizat excesiv de o presă obedientă, racordată prin ombilicul intereselor la acelaşi sac fără fund al bugetului local, primul gospodar al Oradiei ar vrea să acrediteze ideea că nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase. De ce să mai conteze cât a costat şoseaua de centură, câtă vreme milioanele de dolari au îngroşat cifra de afaceri a unei firme de partid, sau să nu mai treacă-meargă şi parteneriatul public-privat pentru reabilitarea liniilor de tramvai, dacă în spatele firmei fantomă cu care a fost încheiat îşi freacă mâinile amicii politici ai primarului, ori de ce să nu le dai încolo de milioane dolari înghesuite la jambierele unei echipe de fotbal falimentare, pentru a-i face pe plac domnului Vizer? Nu cumva să-i aminteşti aceluiaşi Filip că firma la care este acţionar semnificativ s-a împroprietărit, în perioada ultimului său mandat, cu un patrimoniu imobiliar impresionant, că şi sare ca ars, atunci când numele său este asociat cu ingineriile imobiliare ale acesteia. Mai mult, o mai şi ţine morţiş că nu este "acţionar semnificativ" al Investmond-ului, motivând că nu deţine decât... 35% din capitalul acestei societăţi. În acest caz, mai dă dovadă şi de o crasă incultură în domeniul valorilor mobiliare, altminteri ar fi cunoscut că "acţionarul semnificativ este orice persoană care, nemijlocit şi singură ori prin intermediul sau împreună şi în legătură cu alte persoane, deţine sau este proprietar de acţiuni sau alte valori mobiliare, dându-i dreptul la acţiuni care, cumulat, ar reprezenta fie cel puţin 5% din capitalul subscris al emitentului, fie i-ar conferi cel puţin 5% din drepturile de vot în adunarea generală a emitentului." Chiar dacă Oradea, în special, şi Bihorul, în general, au beneficiat, până acum, de un electorat atipic, care şi-a condamnat liderii la o stare de veşnică opoziţie cu puterea executivă, nu înseamnă că metehnele baronilor PSD nu s-au transmis şi în teritoriu. "Baronii noştri" nu sunt cu nimic mai prejos decât "baronii lor", iar când sunt atât de multe care îi apropie, parcă nici nu mai contează că îi desparte doar numărul de trandafiri...