Biroul Partidului Popular European, cel mai bogat şi mai influent grup din Parlamentul European, se va reuni la Bucureşti, la începutul lunii iunie. Scopul reuniunii este examinarea cererilor de aderare ale partidelor româneşti la creştin-democraţia europeană. Este vorba de intenţiile PD, PPRM şi Partidul Conservator, fostul PUR. Desigur, vor conta mult recomandările creştin-democratului Gheorghe Ciuhandu şi ale udemeristului Marko Bela, ale căror partide sunt deja afiliate la PPE. Scurt istoric Partidul Popular European a fost fondat în anul 1976. Preşedintele actual al PPE este fostul premier belgian, Wilfried Martens, el deţinând această demnitate din anul 1990. În ultimele două legislaturi ale Parlamentului European, PPE a fost formaţiunea care a avut cel mai mare număr de membri. În Parlamentul European, PPE colaborează cu grupul democraţilor europeni. Şeful PPE din Parlamentul European este germanul de la CDU, Hans-Gert Poettering. Cei mai mulţi membri ai PPE din Parlamentul European vin din Germania (49). Marea Britanie e pe locul doi în acest clasament, cu 28 de membri. Spania şi Italia sunt la egalitate - câte 24. Polonia are 19 parlamentari populari, Franţa, 17, Cehia, 14, iar Ungaria, 13. Pe ultimele trei poziţii sunt: Portugalia (cu 9 parlamentari populari), Suedia (5) şi Danemarca (1). CDU din Germania, Partidul Conservator din Marea Britanie, Forza Italia, Partidul Popular din Spania, Platforma Civică din Polonia, Uniunea pentru Mişcarea Europeană din Franţa, Uniunea Creştin-Democrată din Cehia şi FIDESZ-ul maghiar sunt cele mai cunoscute partide populare. Pe de alta parte, Consiliul European, cea mai puternică instituţie a Uniunii Europene până la acest moment, are nu mai puţin de 12 prim-miniştri din PPE. De asemenea, 9 dintre cei 25 de comisari ai Comisiei Europene aparţin familiei popularilor europeni. Jose Barroso, preşedintele acesteia, este un ?popular?. 41 de partide cu drepturi depline PPE adună partide politice din majoritatea ţărilor europene. Nu mai puţin de 41 de partide au statut de membru cu drepturi depline. Ele vin din Austria, Elveţia, Belgia, Cipru, Cehia, Germania, Danemarca, Estonia, Spania, Finlanda, Franţa, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Lituania, Letonia, Luxemburg, Irlanda, Olanda, Polonia, Portugalia, Suedia, Slovacia şi Slovenia. Cele mai multe partide care sunt membre pline ale PPE vin din Italia, Slovacia şi Slovenia - fiecare, câte trei. Alte nouă formaţiuni politice au statutul de membru asociat în PPE. Între acestea, şi cele două partide româneşti - PPCD şi UDMR. Pe lângă ele, mai sunt alte patru din Bulgaria şi câte unul din Croaţia, Norvegia şi Elveţia. În fine, tot de PPE aparţin şi 16 partide care sunt membri-observatori: trei din Bosnia şi Herţegovina, trei din Serbia şi Muntenegru, două din Albania şi Croaţia şi câte unul din Finlanda, Italia, Turcia, San Marino, Ucraina şi Norvegia. Aşadar, pe măsură ce partidele şi politicienii români au început să desluşească ce avantaje presupune aderarea la PPE, în zona dreptei româneşti s-a creat o adevărată busculadă. Bunăoară, PD, care este membru al Internaţionalei Socialiste, continuă să cocheteze cu PPE. De dragul popularilor europeni, PRM s-a transformat în Partidul Popular România Mare, iar fostul PUR a devenit Partidul Conservator. Totuşi, ca să ajungă în familia ?popularilor europeni?, aceste partide trebuie să aibă o structură democratică, o pronunţată politică europeană şi încredere deplină într-o Europă puternică şi pacifistă, capabilă să satisfacă nevoile cetăţenilor europeni. Deznodământul final îl vom afla după reuniunea PPE la Bucureşti, la începutul lunii viitoare.