Chipul lui Mihai Viteazul a rămas o enigmă până în anul 1847, când Nicolae Bălcescu împreună Al. G. Golescu descoperă o gravură în biblioteca regală din Paris. În timp apar şi alte portretizări ale voievodului, iar în urmă cu doi ani a fost realizat primul portret realist în baza măsurătorilor făcute în anul 1920 pe craniul domnitorului.

 

Chipul lui Mihai Viteazul a fost recreat în mod realist, la vârsta de 43 de ani. Un sculptor a realizat, în urmă cu doi ani (articol publicat şi de Crişana la vremea respectivă) portretul tridimensional al acestuia, pe baze științifice, utilizând măsurătorile realizate de un antropolog în anul 1920 și folosindu-se de proceduri de reconstrucție facială specifice anului 2017. Aceasta este probabil reprezentarea cea mai apropiată de realitate a domnitorului. Recontrucția facială a fost realizată de către sculptorul Radu Tudor Panait cu ajutorul și la inițiativa dr. Adrian Majuru, după măsurătorile craniului de la Mănăstirea Dealu, făcute în 1920 de marele antropolog Francisc Rainer. Alături de Radu Tudor Panait, la proiect au mai lucrat Hadrian Gavri, Andrei Sibisan, George Pantazin și Doru Mazilu. Sculptura a fost prezentată public în cadrul unei expoziții deschise la Muzeul Municipiului București.

Mihai Viteazul a fost portretizat la curtea de la Praga a lui Rudolf al II-lea în februarie 1601, când a fost primit cu entuziasm şi fascinaţie de cei de la curtea împăratului. Printre aceştia se număra şi Aegidius Sadeler, faimosul gravor născut la Antwerp, în Olanda.

Gravor talentat şi iscusit, Sadeler ajunge la Curtea Împăratului Rudolf al II-lea din Praga în anul 1597, fiind apreciat mai ales pentru copiile sale, uşor de comercializat, după lucrări, dar mai ales portrete celebre, realizate de mari pictori europeni.

Celebrul portret al lui Mihai Viteazul, pe cât de cunoscut este astăzi românilor, pe atât de ascuns a fost timp de aproape 250 de ani, până când în anul 1847, Nicolae Bălcescu împreună Al. G. Golescu o descoperă în biblioteca regală din Paris.

Entuziasmați, cei se grăbesc să aducă în atenţia românilor acest portret pentru care comandă o serie de copii, realizate după piesa originală. Referitor la gravură, Nicolae Bălcescu afirma în acelaşi an în „Magazin istoric pentru Dacia”, nr. IV: „Fizionomia principelui respunde întocmai închipuirii celloru ce au studiatu caracterulu acestui bărbatu extraordinariu”.

Într-adevăr această lucrare impresionează prin caracterul dârz şi viguros al voievodului, surprins cu foarte mare acurateţe de către Sadeler. Voievodul poartă o mantie albă cu guler şi borduri de blană, prinsă la gât; pe cap poartă celebra căciulă din blană de samur (gugiuman), cu surguci din pene de cocor, în montură de pietre preţioase.

În chenarul circular al gravurii, este inscripţionat: „Michael Waivoda Walachiae Transalpinae, utraque fortuna insignis et in utraque eadem virtute, aet. XLIII”, în timp ce la baza gravurii, versurile se traduc: „Atât de mult iubește pe Cristos și Împărăția creștină și unirea Bisericii sub Papă”.

Un alt portret a fost executat în 1598 de Ioan Orlandi, care a realizat o gravură a lui Mihai Viteazul aflat la Nicopole. El este pleșuv, slab și ferm, îmbrăcat într-o platoșă și acoperit de o blană mițoasă. În mâna dreapță ține un baston de comandant, iar mâna stângă și-o ține sprijinită pe sabia terminată cu un cap de lup. În fundalul gravurii se vede bătălia și stema cetății Nicopole, iar dedesubt apare inscripția „Michel Vaivoda della Vallachia, il qvale prese la cità di Nicopoli nella Bvlgaria l'anno 1598”.

De la Mihai Viteazul au rămas și două criptoportrete, ambele realizate de către Franz Francken II. Într-unul dintre ele, aflat la muzeul Prado din Madrid, apare zugrăvit precum Irod cel Mare, având căciula transformată în turban și lanțul și medalia dăruite de împăratul german. În celălalt, mai cunoscut, aflat la Muzeul de Istorie a Artei din Viena, apare alături de fiica sa Florica într-o reprezentare a alaiului lui Cresus - împăratul Rudolf al II-lea. Aici pot fi văzute întregile costume ale lui Mihai și ale fiicei sale la curtea pragheză.

Despre imaginile voievodului apărute în diferite gravuri sau picturi care redau momentul asasinării sale, trebuie reţinut că toate ilustrările sale sunt imaginare. 

 

Cine a fost Giorgio Basta

 

Generalul angajat de împăratul Rudolf al II-lea s-a născut în Roccaforzata, Italia, de tânăr îmbrăţişând cariera armelor. Tatăl său era epirot albanez, a fugit din Albania din cauza dominaţiei otomane, în Regatul Neapole, intrând în armata imperială spaniolă. Giorgio Basta a fost remarcat în Flandra, ca tânăr comandant în armata spaniolă, aflată în luptă cu trupele franceze. În 1591 și a luat parte la asediul din Rouen cu gradul de comandant general al cavaleriei. Cu toate acestea, el a fost aproape ucis de Sir Roger Williams , care i-a tăiat gâtul într-o luptă personală. În 1596 a ieşit din slujba comandanţilor imperiului spaniol şi a intrat în slujba împăratului Rudolf al II-lea, fiind numit comandant al trupelor din Ungaria de Sus, apoi al armatelor reunite care luptau în Ungaria şi Transilvania.

În urma uciderii lui Mihai și a înfrângerii lui Báthory, Basta a ajuns unic comandant militar al Transilvaniei, dar cruzimea sa a dus la nemulțumirea publică. Sub conducerea sa, nelegiuirile și crimele s-au înmulțit în toată Transilvania, a apărut foametea şi ciuma, persecuţiile reliogioase s-au înmulţit, iar Rudolf al II-lea a decis să-l demită de la comandă (1604), chemându-l la Praga. Aici a dus o viaţă liniştită, unde a scris mai multe manuale militare, cele mai cunoscute fiind „Il maestro di campo generale”  (Veneția 1606) și lucrarea postumă „Il governo della cavalleria leggiera” (Veneția 1612). Ambele au fost traduse în germană și în franceză. A murit în anul 1607 la vârsta de 63 de ani.

Citeşte şi 9/19 august 1601 - Asasinarea lui Mihai-Vodă Viteazul aici.

Explicaţii foto:  

1. Gravura realizată de Aegidius Sadeler la Praga, februarie 1601
2. Portretul-bust realizat pe baza măsurătorilor antropometrice
3. Gravura executată în 1598 de Ioan Orlandi
4. Detaliu cu imaginea lui Mihai Vodă din pictura Alaiul împăratului Cresus - Rudolf al II-lea realizată de Franz Francken
5. Generalul Giorgio Basta