Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron a trăit pe vremea împăraţilor Maximian şi Maximin şi era de fel din mitropolia Amasiei (provincia Pont), din satul Himialon. Era militar şi a pătimit în timpul persecuţiei lui Maximin (aprox. 303). Prăznuirea lui se face la 17 februarie, iar astăzi, în prima sâmbătă din Postul Mare, se face pomenire de minunea colivei, pe care a făcut-o la 50 de ani după moarte.

La 50 de ani după moartea Sfântului Teodor, împăratul Iulian Apostatul (361-363), dorind să-i batjocorească pe creştini, a dat ordin guvernatorului oraşului Constantinopol să stropească toate proviziile din pieţele de alimente cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămână a Postului Mare. Sf. Teodor, apărându-i în vis Arhiepiscopului Eudoxie, i-a poruncit acestuia să-i anunţe pe creştini să nu cumpere nimeni nimic din piaţă, ci mai degrabă să mănânce grâu fiert cu miere: colivă. Se pare că până atunci coliva se făcea în unele regiuni, nefiind strict legată de pomenirea morţilor. Creştinii din zonă au scăpat de ispită, iar împăratul a renunţat la procedeul său de falsificare, fiindcă mâncarea din pieţe nu a mai fost cumpărată şi s-a stricat. Pomenirea Sfântului Teodor din prima sâmbătă a Postului Mare, consfinţită în Sinod, pe vremea Patriarhului Nectarie al Constantinopolului (381-397), a fost corelată cu pregătirea colivei, în amintirea minunii. De atunci, coliva a fost asociată, astfel, cu pomenirea morţilor, în nădejdea Învierii. Între alte minuni ale Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron mai sunt menţionate descoperirea hoţilor şi a obiectelor furate, înapoierea persoanelor luate în robie, ocrotire pe timp de furtună.