S-ar putea spune că ai început şi tu, şi aceia conjunctural doar lângă tine să regretaţi că v-aţi urcat în turnul de observare al redutei fără armele încărcate! Ceea ce voi vă chinuiţi să aruncaţi în singurul ziar prieten vouă nu are darul decât al unui FÂS! Care nici măcar puterea volatilizării nu o are. Sensul academic al făţărniciei tale nu se poate interpreta ca accepţie, ci mai degrabă o alchimie puerilă, naivă, dacă nu chiar un desen făcut de o gorilă din nici nu mai ştiu care grădină zoologică şi care a stârnit entuziasmul unor descreieraţi care se încăpăţânează să demonstreze inteligenţa preexistentă în regnul vecin nouă, dar care ne-a împrumutat primatul. Ba chiar şi unui elefant i-ar fi fost stimulat interesul pentru pictură! Petrică, adversitatea aceasta a ta, netoată cu care te arunci asupra strădaniilor mele de a retrezi interesul bihorenilor din Oradea că este normal bio-fizio-socio-politic, dar şi comunitarmente accesibil să laşi un om al locului să dezvolte ceea ce ne-a fost lăsat ca obligaţie testamentară. Urmaşilor mei văcăreşti Las vouă drept moştenire Creşterea limbei româneşti Şi-a patriei cinstire ? Este acesta un sens fundamentalmente istorico-filozofic, Petrică?! Este acesta un îndemn de înaltă ţinută morală?! Este acesta un îndemn de înaltă ţinută civică?! Este acesta un îndemn de înaltă simţire românească?! Toate aceste dimensiuni de profunzime logică la un loc nu au darul să acopere îndeajuns aria subîntinsă de acest testament. Ai putea tu spune, măcar cu mâna pe inimă, Petrică, despre acest îndemn, că este unul de sorginte naţionalistă?! Poate privind lucrurile hipogin ai ajuns la concluzia că n-aş avea drept la privilegiu, pentru că m-am născut pe aceste locuri. Iar acest privilegiu este doar una dintre dimensiunile cu care eu mă prezint în faţa oamenilor. Eu, Petrică, eu chiar POT, domnule, iar oamenii ştiu asta! Nu este de colea să deschizi un canal de comunicare cu Bucureştii care să devină prosper pentru viaţa Comunităţii, dar şi a Cetăţeanului. Cu cine ai putea tu, Petrică, să conlucrezi pentru ca nouă, orădeni şi bihoreni laolaltă, să ne poată fi mai bine, cu cine Petrică?! PNA-ul arată cu degetul deja către Băsescu, nu ştiu cât va mai dura până ce - mai ştii?! - poate şi că spre tine, Petrică, poate şi spre tine, spre tine?! La câte se dau ivelii acum, nu cred să iasă fum fără foc, Petrică, nu cred, deoarece şi faptele tale par, din zi în zi tot mai artificiale, tot mai zgronţuroase, ba chiar mai contondente. Dar asta este, lucrurile trebuie corect privite, corect analizate, iar acţiunea ulterioară s-ar putea să fie cu şifonare, şifonare serioasă ? Oamenii par derutaţi, auzind atâtea despre tine, vin şi pun întrebări, unii chiar aducând elemente de noutate, ceea ce face ca dimensiunile celor ce te incriminează să atingă apocalipticul. Mai nou, am văzut, cum, de altfel, vede toată lumea, că fugi de sticlă. Nu-i nimic, Petrică, mai fugi tu cât s-o mai putea, dar bobocii nu vor trebui să aştepte până-n toamnă, căci toamna mandatului este acum, Petrică, şi, imediat, noi, eu şi cei aproape mie, cu număratul! Atunci să te văd eu, Petrică, dacă mai ai chef să nu răspunzi corect despre costuri şi ponderea lor, despre priorităţile de tine alese şi logica civică a abordării specifice pentru fiecare în parte, ba şi despre credite, Petrică, şi despre raţiunea împovărării populaţiei comunitare. Tu, cu pretenţiile tale academice, Petrică, nu scoţi o vorbă despre impozitele şi taxele aplicate populaţiei, despre valoarea acestora, dacă nu chiar o raportare analitică faţă de alte localităţi. Şi, pentru că acum mi-a venit în minte, există o şcoală în municipiul Oradea, anul Domnului 2004, al cărui director ţi-a oferit o plachetă de preţuire a eforturilor făcute de tine, Petrică, primarul, care este obligat, prin lege, să ofere copiilor noştri condiţii dintre cele mai normale pentru desfăşurarea educaţiei şcolare, iar şcoala respectivă - atenţie Cetăţene! - are veceul săpat în curte, iar copiii se spală acolo într-un jgheab! Apăi, măi, omule, cu asta de ce nu te lauzi? Şi uite că nu-ţi dau numărul şcolii, măcar să o cauţi şi să le faci acolo copiilor condiţii până va trebui să dai în primire gestiunea mandatului! Refuzul venirii pe sticlă nu l-am interpretat nici aritmetic, nici metafizic, el se integrează perfect, probabil, în aria de cuprindere a doctoratului în inginerie cu care te lauzi. Eu n-am pierdut, Petrică, dar se demostrează, încă o dată, că eu, Mihai Bar, şi cei aproape de mine am devenit şi vom rămâne COŞMARUL viselor tale, chinul somnului tău, pentru că nu te vom lăsa în pace până ce nu ne vei da socoteală şi pentru cele făcute, dar şi pentru cele nefăcute. Te dai arlechin, dar nu ai talentul să ne produci râsul, ci ne produci o stare de mâhnire! Vezi, nici măcar n-am zis repulsie, deşi ? Fără nici un pic de ură,