Se vede treaba că, la împlinirea unui an de la campania pentru alegerile locale, se cam apropie şi ora scadenţei pentru echipa de potentaţi care şi-a spânzurat posterele şi mâzgălit numele pe toate gardurile de pe care nu s-a mai dat jos decât după ce-a fost votată de electoratul orădean. Altfel nu se explică interesul subit al edililor pentru conservarea privilegiilor ? cartelului ? firmelor de publicitate stradală, prea învăţate să cumpere ieftin, de la municipalitate, şi să vândă scump, către companii private. Aşa se face că, ieri, ignorând existenţa unor acţiuni aflate pe rolul instanţei, încă nesoluţionate, care cereau inclusiv suspendarea licitaţiei, Direcţia patrimoniu din cadrul Primăriei a procedat la deschiderea plicurilor cu documentele de calificare şi ofertele depuse în urmă cu 10 luni de firmele din ? cartel ?, eliminând orice concurenţă, fără să pară interesată de obţinerea mai multor bani pentru orădeni. Vom reveni. Baronul Kiss va muri sărac Ridendo castigat mores, spuneau înţelepţii în antichitate, cu mult înainte ca strămoşii lui Sany Kiss să descalece pe de aragazele de campanie pe meleagurile transilvane, să-şi lepede straiele la margine de râu şi să ne tulbure apele, pentru ca mai apoi, când s-au văzut şi fără cai şi fără izmene, să strige ca din gură de şarpe că ei au fost primii în Ardeal. Tributar, pesemne, acestui complex genetic, jovialul preşedinte al Consiliului judeţean nu a înţeles că, anul acesta, am sărbătorit ziua păcălelilor prin muncă, titrând pe pagina 1 a ziarului din 1 aprilie o informaţie din care reieşea că proiectul cartierului de locuinţe, pe care tocmai l-a trâmbiţat, ar fi compromis de o hotărâre de guvern prin care se acordă subvenţii pentru tinerii care doresc să-şi achiziţioneze o casă. Deşi, dacă stăm strâmb şi judecăm drept, respectivul act normativ, care, din fericire, nu e o păcăleală - aşa cum şi precizam în ziarul de a doua zi - vine chiar în sprijinul ?cartierului Kiss?, statul urmând să suporte până la 30% din costul achiziţiei acestor apartamente. Iată de ce, dacă nu înţelege că râzând poate fi mult mai câştigat, baronul Kiss riscă să moară sărac. Chiar nu i-a spus nimeni că, de fapt, simţul umorului e apanajul oamenilor inteligenţi?!