Contrar obiceiului, Traian Băsescu s-a dovedit complet depăşit de situaţie în scandalul bileţelelor. Iscusit mânuitor al loviturilor de imagine, el dă greş, în premieră, în gestionarea unei confruntări mediatice pe care a provocat-o. Eşecul se va contoriza, însă, mai întâi la PD, partid pus într-o situaţie extrem de delicată de ambiţiile şefului statului. Optând să rămână locomotiva PD-ului şi după alegeri, chiar dacă acest lucru a presupus încălcarea nonşalantă a Constituţiei, Traian Băsescu a asigurat, până acum, o poziţie de invidiat în sondaje unui partid care n-a strălucit prin nimic şi prin nimeni altcineva de când e la putere. Excelenta administrare a unor scandaluri provocate de la Cotroceni a determinat un curs ascendent în opţiunile de vot atât pentru preşedinte, cât şi pentru PD. Situaţia e pe cale de a lua o turnură neaşteptată, mai ales că dezvăluirea privind scrisorica premierului a venit dinspre Elena Udrea. Era de aşteptat, aşadar, ca Băsescu să marcheze din nou în disputa cu Tăriceanu, dacă nu în plan juridico-politic, măcar la nivelul imaginii. După ce s-a dovedit că toată tărăşenia este o cacealma, misiva neincriminându-l limpede pe primul-ministru, a venit rândul iniţiatorilor scandalului să fie loviţi cu propriile arme. Acuzaţiile de corupţie vizându-l pe şeful statului şi anturajul său au fost susţinute prin scoaterea la iveală a profitabilei colaborări dintre Elena Udrea şi guvernul Năstase, precum şi prin arătarea explicită cu degetul înspre grupul de interese creat în jurul Cotrocenilor. Opinia publică a avut, astfel, ocazia să afle că Traian Băsescu patronează o încrengătură de relaţii de afaceri a cărei deconspirare e pe cale de a-i arunca în aer retorica anticorupţie. Ce credibilitate poate avea un preşedinte care ameninţă, de doi ani, fără nici un efect, hidra corupţiei, în vreme ce apropiaţii săi se îmbogăţesc din afaceri derulate, în buna tradiţie postdecembristă, cu statul? Oare întâmplător patronii de la Golden Blitz au devenit răsfăţaţii contractelor publice pentru asfaltări, profitul firmei lor crescând de opt ori din 2003 până în 2005? Oare întâmplător Dorin Cocoş a câştigat o licitaţie despre care presa a strigat în zadar că a fost trucată pentru ca soţul Elenei Udrea să concesioneze un teren de la Primăria Capitalei, cea condusă de pedistul Videanu? Oare întâmplător reparaţia drumurilor afectate de inundaţii din Moldova şi alte lucrări au fost acordate fără licitaţie celui cunoscut drept "regele asfaltului", Dorinel Umbrărescu, un răsfăţat atât al regimului PSD, cât şi, iată, al celui condus de Traian Băsescu, preşedintele fiind, el însuşi, implicat în afaceri, odinioară, cu unul din sponsorii de bază ai PSD, Costel Căşuneanu? Ce credibilitate are o dezvăluire precum cea făcută de Elena Udrea, câtă vreme tocmai acuzatoarea e demnă de tras la răspundere pentru miliardele încasate în baza unor contracte acordate pe sprânceană de PSD? În fine, ce efect poate avea bileţelul premierului, după ce i s-a contrapus un altul, scris oare de cine? Taman de preşedintele cel atât de vehement împotriva intervenţiilor şi a grupurilor de interese. Răvaşul lui Băsescu, adresat ministrului economiei, Codruţ Sereş, în aprilie 2006, are un conţinut şi mai aiuristic decât cel al premierului. "Domnule ministru Codruţ Sereş, vă rog analizaţi scrisoarea şi dispuneţi măsuri în conformitate cu interesele Guvernului, iar dacă este posibil, şi cu interesele economiei naţionale", scria preşedintele pe un raport al grupului ALRO Slatina. De parcă un ministru nu are tocmai această misiune, de a dispune măsuri în consonanţă cu interesele Cabinetului, care, la rândul lor, e firesc să coincidă cu acelea ale economiei naţionale, şi asta întotdeauna, nu doar când "este posibil". Dacă, în plan juridic, bileţelele au rămas, deocamdată, fără vreun efect, probabil că aşa vor fi şi îngropate, în plan politic ele marchează trecerea la o nouă etapă în războiul Băsescu - Tăriceanu. Riposta dură a premierului, urmată de acuzaţiile formulate de la tribuna Congresului PNŢCD, duminică, potrivit cărora Băsescu vrea să instaleze un "regim de autoritate personală", a fost dublată de o măsură represivă neaşteptată, care a umilit PD-ul. Partidul preşedintelui a fost nevoit să privească neputincios cum s-a rostogolit capul vestitului Sebastian Bodu de la şefia Fiscului. A venit rândul PD-ului să se lase călcat în picioare de dragul de a rămâne la guvernare? E clar că pediştilor le plac principiile câtă vreme răcnetul lor le aduce foloase. Dar e tot mai limpede şi că ei se tem de plecarea de la guvernare, care înseamnă pierderea privilegiilor, dar şi că ar rămâne descoperiţi în faţa unui DNA care ar pune ochii pe baronii din ograda preşedintelui. Ambiţia lui Băsescu, dusă până-n pânzele albe, a pus, ieri, PD-ul în postura de a alege între două rele: ori pierde voturi, rămânând la guvernare, ori pierde avantajele puterii, dacă pleacă. Însă, după cum se vede treaba, puterea e mai dulcea ca mierea...