Daniel Ciobotea, pe numele de mirean Dan Ilie Ciobotea este actualul Patriarh Bisericii Ortodoxe Române şi locţiitor de mitropolit al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. A fost ales, ca patriarh, de către Colegiul Electoral Bisericesc la data de 12 septembrie 2007. Pe data de 30 septembrie 2007 Daniel a fost înscăunat patriarh al României.

Mitropolitul Daniel Ciobotea s-a născut la data de 22 iulie 1951 în satul Dobreşti, comuna Bara (jud. Timiş), ca al treilea copil în familia învăţătorului Alexie şi Stela Ciobotea. A primit la botez numele de Dan-Ilie Ciobotea. Şcoala primară a urmat-o în satul natal (1958-1962), Dobreşti, iar gimnaziul în localitatea Lăpuşnic (1962-1966), judeţul Timiş. În anul 1966 începe cursurile liceale în oraşul Buziaş, pe care le continuă în municipiul Lugoj, la Liceul "Coriolan Brediceanu" (1967-1970).
După absolvirea examenului de bacalaureat se înscrie ca student la Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1970-1974), unde obţine Diploma de licenţă în teologie (Noul Testament). În perioada anilor 1974-1976 frecventează cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, Secţia Sistematică, sub îndrumarea Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae; îşi continuă studiile în străinătate: doi ani la Facultatea de Teologie Protestantă a Universităţii de Ştiinţe Umane din Strasbourg (Franţa) şi doi ani la Universitatea Albert Ludwig din Freiburg im Breisgau, Facultatea de Teologie Catolică (Germania).

Profesor de teologie

Din anul 1980 a activat ca lector la Institul Ecumenic de la Bossey - Elveţia (în perioada 1986-1988 fiind şi director adjunct), fiind şi profesor asociat la Geneva şi Fribourg (Elveţia). La 6 august 1987 intră în viaţa monahală la Mănăstirea Sihăstria cu numele Daniel, avându-l ca naş de călugărie pe Prea Cuviosul Părinte Arhimandrit Cleopa Ilie. Cu această ocazie, a fost hirotonit ieromonah. Ulterior în octombrie 1988 este hirotesit protosinghel.
În ianuarie 1990, PC Protosinghel Daniel Ciobotea a fost preşedintele Grupului de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii, grup din care făceau parte Arhimandritul Bartolomeu Anania, Pr. Prof. Dr. Constantin Galeriu, Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloaie, Pr. Constantin Voicescu, ieromonahul Iustin Marchiş, dar şi câţiva trăirişti mireni: Sorin Dumitrescu, Horia Bernea şi Teodor Baconsky etc. Acest grup a avut un rol foarte bun pentru că, în timp ce ierarhii îşi temeau cârjele şi scaunele, a reintrodus, cu concursul ministrului învăţămîntului, religia în şcoli. Dar acest grup viza mai ales o înnoire a ierarhiei, căci asta era problema la ordinea zilei. El s-a dizolvat, pentru că un membru al său a ajuns Mitropolit, altul vicar...

Mitropolit al Moldovei

La 1 martie 1990, PC Protosinghel Dr. Daniel Ciobotea este ales, la propunerea IPS Mitropolit Nicolae Corneanu, în rangul de episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, cu titlul "Lugojanul", fiind hirotonit întru arhiereu în Catedrala Ortodoxă din Timişoara la 4 martie 1990. La 7 iunie 1990 este ales, iar la 1 iulie 1990 este înscăunat ca arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. Din anul 1992 este Profesor de Teologie la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Dumitru Stăniloae" din cadrul Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi.
Lui ÎPS Daniel i se datorează aducerea moaştelor unor sfinţi şi a unor relicve sfinte la Iaşi şi în eparhiile sufragane ale Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, precum fragmentul din lemnul Sfintei Cruci care se păstrează la Mănăstirea "Xiropotamu" din Muntele Athos-Grecia (1992), moaştele Sfântului Apostol Andrei de la Patras-Grecia (1996), moaştele Sf. Gheorghe de la Livadia-Grecia (2000), Brâul Maicii Domnului de la Volos-Grecia (2001), moaştele Sf. Ioan Casian de la Marsilia-Franţa (2002), moaştele Sf. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir de la Tesalonic-Grecia (2003), fragment din lemnul Sfintei Cruci ce se păstrează la Mănăstirea Panaghia Soumela, Veria-Grecia (2004) sau fragment din moaştele Sfântului Apostol Pavel de la mănăstirea Panaghia Soumela, Veria-Grecia (2005).

Activitatea ştiinţifică

De-a lungul timpului a primit numeroase distincţii şi titluri, dintre care amintim: Premiul Emanuel Heufeder (Germania, 1998); Medalia Comemorativă "150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu" şi Ordinul "Serviciul Credincios" în rang de Mare Cruce acordat de către Preşedinţia României (2000); Membru titular al Academiei Internaţionale de Ştiinţe Religioase de la Bruxelles (2000); Premiul ecumenic al Institutului Sf. Nicolae din Bari (Italia, 2002); Premiul Pro Humanitate acordat la Berlin, în 2002, de Fundaţia Europeană pentru Cultură Pro Europa (din Freiburg im Breisgau); Senator de onoare al Universităţii Dunărea de Jos (Galaţi, 2003). În 2007 Preşedintele României l-a decorat cu ordinul "Steaua României" în grad de Mare Cruce,ca o încununare la toate contribuţiile sale. De asemenea, deţine titlul de Doctor Honoris Causa al mai multor institute academice din ţară şi străinătate: Universitatea Catolică Sacred Heart, Fairfield, Connecticut - S.U.A. (2003); Universitatea de Arte "George Enescu" din Iaşi (2006). Prea Fericirea Sa a participat la peste 200 de simpozioane, congrese şi conferinţe teologice internaţionale, aducând contribuţii importante în rezolvarea problemelor dezbatute în cadrul acestor intruniri.
În ceea ce priveşte activitatea ştiintifică şi publicistică a Prea Fericitului Daniel,Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, putem spune că a publicat peste 500 de studii, articole, cuvântări şi prefeţe în limba română, peste 100 de studii şi articole în limbile franceză, engleză şi germană în reviste şi volume colective din străinătate.Patriarhul Daniel este şi autorul unor cărţi teologice de o importanţă deosebită.
De la alegerea sa ca mitropolit, el a iniţiat programul "Niciun sat fără biserică", care prevedea construirea în fiecare sat şi cartier unde nu există biserică a unul lăcaş de cult, chiar şi în cele în care ortodocşii sunt minoritari. Prea Fericitul Daniel consideră că este foarte important ca fiecare localitate să aibă propria-i biserică şi propriul său preot:
„Construirea de biserici este datoria cea dintâi şi cea mai mare. Şi aceasta deoarece, oricâte case am face în lumea aceasta, nici una nu are Sfinţenia şi Lucrarea Bisericii. Un sat creştin fără biserică este un sat fără lumină suficientă pentru suflet. De aceea, datoria noastră este de a zidi biserici în fiecare localitate creştină şi de a forma preoţi care să fie păstori de suflete pentru credincioşi. Ce-ar putea da omul în schimb pentru sufletul său? Ce-i foloseşte lui dacă câştigă lumea aceasta, dar îşi pierde sufletul său? Aici este esenţialul vieţii pe pământ. Dacă nu avem biserică şi nu avem preot, riscăm să ne pierdem sufletul. Degeaba construim altceva, dacă nu construim în primul rând casa pentru vindecarea sufletului de păcate, pentru luminarea lui."