Prima duminică după Paşti, Duminica Tomii, este dedicată Apostolului Toma, în calendarul ortodox, şi sufletelor morţilor, în calendarul popular. Este o sărbătoare populară cu dată mobilă, sinonimă cu Paştile Morţilor sau Lunea Morţilor, dedicată spiritelor moşilor şi strămoşilor. Blajinii, oameni blânzi şi paşnici, incapabili de a face rău, s-ar afla într-o lume îndepărtată, la vărsarea apei Sâmbetei în sorbul pământului. Ei sunt anunţaţi că a sosit Paştile de către oamenii de aici care aruncă în apele curgătoare coji de ouă sparte în timpul înroşitului sau la prepararea alimentelor rituale.  Când sosesc cojile de ouă în ţara lor îndepărtată, în general, după o săptămână, se serbează separat "aici" şi "acolo" Paştile Blajinilor sau Paştile Morţilor.

În această zi se depun ofrande pe morminte, se împart pomeni, se întind mese în cimitir, lângă biserică sau, în unele regiuni, chiar şi în câmp. Se crede că de Paştile blajinilor sufletele morţilor sunt libere şi pot gusta din mâncărurile pregătite special pentru ei. De obicei, enoriaşii se adună la biserică şi, după Sfânta Liturghie, în sunetele clopotelor, cu steaguri şi lumânări aprinse, se îndreaptă, împreună cu preotul, spre cimitir, unde se oficiază slujba pentru pomenirea celor adormiţi. Tradiţia sărbătoririi Paştelui morţilor este legată şi de numele blajinilor, considerate fiinţe mitice. Potrivit site-ului crestin-ortodox.ro, credinţele despre blajini sunt multe şi contradictorii. Se spune că blajinii ar fi reprezentări ale oamenilor primordiali sau ale strămoşilor, că ei ar fi luat parte la facerea lumii şi că, de atunci, susţin stâlpii de sprijin ai Pământului. Creştinismul i-a adoptat, transformându-i într-o categorie aparte. Au calităţi morale deosebite, precum bunătatea, blândeţea şi simplitatea, care-i fac adevărate modele pentru oameni.