Castele de nisip prăbuşite în ţărână Ar fi împlinit, ieri, 26 de ani. O tânără zâmbeşte dintr-o fotografie făcută cu abia o lună în urmă. Mesajul ei, scris cu litere copilăreşti, vorbea despre flori, despre viaţă. Nimic nu trăda destinul tragic care o aştepta? Ca o ironie a sorţii, în ziua în care ar fi păşit într-un nou an de viaţă, a fost condusă pe ultimul drum? Bulgării de ţărână s-au rostogolit, ca o avalanşă, peste trupul tânăr, încorsetat în lemnul rece al coşciugului? Anca a fost jertfită pe altarul unor idealuri cu care nu avea nimic de-a face, departe de casă, în ceea ce avea să fie ultima ei excursie. Una spre Ceruri? Spulberată în explozie Anca se afla la Madrid de mai bine de două luni. Avea tot ce-i trebuia acasă, dar era mânată de dorinţa de a cunoaşte oameni şi lucruri noi. Sau poate că destinul a chemat-o într-acolo? Pentru că avea un grup de prieteni care munceau în Spania, la Madrid, Anca s-a dus să-i viziteze. Dornică să se întoarcă cu ceva bani acasă, fata s-a decis să se angajeze, ca menajeră, la o familie madrilenă. Lucra doar de două săptămâni când destinul său avea să ajungă în punctul final. S-a îmbarcat, în dimineaţa de 11 martie, într-unul dintre trenurile care circulau prin capitala Spaniei, deplasându-se spre locul de muncă. Avea să fie ultimul drum. Trupul fetei a fost, pur şi simplu, spulberat de explozie. În prima fază, a fost declarată dispărută. Apoi, vestea a căzut ca un trăznet asupra familiei de acasă: Anca era moartă! Pe ultimul drum, municipalitatea a lipsit, cu desăvârşire? Peste 500 de orădeni au venit s-o conducă, ieri, pe ultimul drum, pe cea care a fost Anca Bodea. Victimă inocentă a atentatului din 11 martie de la Madrid, tânăra a fost însoţită, pe ultimul său drum, de familie, prieteni şi de necunoscuţi, profund mişcaţi de tragedia care a transformat, într-o clipă, visele a peste 200 de oameni în pulbere? Nimeni şi nimic nu poate şterge durerea din sufletele unor părinţi care-şi conduc, pe ultimul drum, copilul. Alături de sutele de orădeni, un pastor baptist, sosit tocmai din Statele Unite, a exprimat, în cuvinte simple, marea tragedie din viaţa orădenilor. Sufletul Ancăi a pornit spre Ceruri, ?acompaniat? de lacrimile celor care au iubit-o? Alături de familia îndoliată s-au aflat şi prefectul judeţului Bihor şi preşedintele Consiliului Judeţean, care au ţinut să adreseze cuvinte de alinare şi îmbărbătare familiei. Marele absent a fost primarul municipiului Oradea, de la care mulţi s-ar fi aşteptat s-o deplângă, împreună cu orădenii, pe cea care ne-a ?reprezentat? în tragicele evenimente de la Madrid. Că n-a fost aşa, au constatat-o toţi cei prezenţi la ceremonie. Oamenii văd, şi singurii în măsură să ?taxeze? gestul este chiar electoratul. Din partea noastră, o bilă neagră. Pentru că s-ar fi cuvenit ca Primăria Oradea să fie alături de cei care au plătit tributul lor de sânge pe altarul unei lupte nedrepte, în numele terorismului, pe care toţi îl combat, la modul teoretic, cu atâta fervoare?