Ziua Memoriei Victimelor Comunismului în România, care se marchează pe 21 decembrie, a fost, ieri, sărbătorită de Cercul Militar Oradea printr-o serie de comunicări ştiinţifice vizavi de martirii Gulagului Românesc.

Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere "General Traian Moşoiu" - Filiala Bihor a organizat, ieri, la Cercul Militar Oradea, împreună cu Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici - Filiala Bihor un simpozion cu tema "Ziua Memoriei Victimelor Comunismului în România". Gazda evenimentului a fost gl. bg. (r) conf. univ. dr. Vasile Creţ, preşedintele ANCMRR "General Traian Moşoiu". "Această zi trebuie marcată cu multă seriozitate şi respect. Generaţia tânără trebuie să fie preocupată de cum au fost realităţile din acele vremuri triste. Perioada a fost una foarte delicată. Tinerii trebuie să înţeleagă că aceste doctrine totalitare trebuie analizate de la naşterea lor, ca aceaste orori ale comunismului să nu se mai repete", a subliniat Vasile Creţ. La manifestare au fost prezenţi elevii de la Liceul Teoretic "Aurel Lazăr", însoţiţi de prof. dr. Livia Chiurcuţă, respectiv prof. dr. Olga Drăgan, cei cărora trebuie să li se adreseze astfel de manifestări, în perspectiva în care tânăra generaţie trebuie să cunoască ororile care s-au petrecut în regimul comunist. Prima comunicare susţinută a fost cea a elevei lăzăriste, Roxana Balint, care a vorbit audienţei depre personalitatea episcopului greco-catolic Valeriu Traian Frenţiu. Acesta a fost numit episcop de Oradea la 25 februarie 1922. Instaurarea comunismului a însemnat desfiinţarea Bisericii Unite Greco- Catolice şi determinarea preoţilor greco-catolici să renunţe la religia lor. În acest context, Frenţiu  a fost arestat pe 28 octombrie 1948 şi dus în lagărul de la Dragoslavele, apoi, în februarie 1949, la Mănăstirea Căldăruşani. În 1950 a ajuns în Penitenciarul de la Sighet, unde, după 2 ani, nemaiputând suporta duritatea regimului de exterminare a murit la 11 iulie 1952.

Un exemplu pentru tânăra generaţie

Despre martirii Bihorului, foştii deţinuţi politici care au înfruntat calvarul Gulagului românesc, le-a vorbit celor prezenţi în sală, Lucian Silaghi, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România - Filiala Bihor. Acesta a reamintit că, după Revoluţie, nu s-a semnalat niciun incident prin care fostele victime să se răzbune pe foştii călăi. "Jertfa, iertarea şi speranţa sunt o treime ce trebuie privită ca un exemplu de tânăra generaţie", a subliniat Lucian Silaghi. Preşedintele AFDPR - Filiala Bihor i-a pomenit pe acei bihoreni care au ştiut să se sacrifice pentru principiile democratice: Ana Blandiana, fiica preotului Gh. Coman, condamnat şi el la 12 ani închisoare; Aurora Dumitrescu, Ileana Popovici şi Maria Tarcea care au făcut parte din Lotul Beiuşenilor, episcopul Iuliu Hirţe, care în prima arestare va sta la Oradea din 24 octombrie 1947 până la 12 februarie 1949, liderul Oastei Domnului, Traian Dorz etc. Ultima comunicare a fost cea a dr. Cristina - Liana Puşcaş, care a relatat audienţei despre regimul de exterminare aplicat în Penitenciarul Oradea în perioada comunistă. "Mii de nume ni s-au perindat prin faţa ochilor, fără nicio altă menţiune, încercând să extrag figuri de seamă ale rezistenţei anticomuniste: cel mai mare duhovnic al României, părintele Boca I. Zian Arsenie, care a fost adus la Penitenciarul Oradea pe 17 decembrie 1955, fiind eliberat de aici pe data de 7 aprilie 1956, Episcopul Greco-Catolic Iuliu Hirţe, Episcopul Romano-Catolic, Schubert Joseph, Episcopul Greco-Catolic, Justin Paven, canonicul Coriolan Tămâianu, protopopul ortodox de Vaşcău, Terebenţiu Aurel, liderul Mişcării "Oastei Domnului", Traian Dorz, Arllet Coposu, soţia lui Corneliu Coposu, soţul Elizabetei Rizea, Gheorghe Rizea, alături de alţi martiri din Munţii Făgăraşului, Lucreţia Jurj şi cumnatul acesteia Roman Oneţ, executat la Oradea, pentru apartenenţa la Grupul Şuşman", a amintit dr. Cristina - Liana Puşcaş. Chiar dacă de la un moment dat nu au mai fost bătuţi, torturaţi şi umiliţi, în sistemul penitenciar au fost aplicate alte metode de exterminare şi dezumanizare a deţinuţilor. Astfel, înfometarea, alături de frig a fost cea mai cumplită experienţă la care au fost supuşi absolut toţi deţinuţii. "Mărturiile celor care au fost alimentaţi de la bucătăria Penitenciarului Oradea reclamă un regim alimentar foarte slab, o mâncare mizerabilă, care nu se putea consuma, având aspect şi gust ca "lăturile la porci". În zeama transparentă şi imundă rătăceau, de regulă, legume alterate, deshidratate, necurăţate, nespălate şi îngheţate", a relatat dr. Cristina - Liana Puşcaş.