Elemente radicale ale unor minorităţi cunoscute pentru agresivitatea lor s-au dat în stambă zilele trecute, dedându-se la provocări făţişe la adresa populaţiei majoritare, atât în Bucureşti, cât şi în Secuime. Parada homosexualilor şi comemorarea Trianonului i-au dezgustat şi i-au revoltat pe cei mai mulţi dintre români, ajunşi să se simtă marginalizaţi la ei acasă. De aici până la reacţie, cum s-a întâmplat în capitală, nu a fost decât un pas. Sute de homosexuali, lesbiene şi travestiţi au dat, zilele trecute, prin spectacolul lor grotesc, măsura crizei morale ce ameninţă să sufoce România. De parcă dreptul de a-şi trăi viaţa intimă după cum vor nu le-ar fi de ajuns, minorităţile sexuale au trecut cu obrăznicie la o nouă etapă din campania lor expansionistă: solicitarea legalizării căsătoriilor homosexuale. Dincolo de faptul că avem de-a face cu un atentat la adresa valorilor de bază ale societăţii umane, e îngrijorătoare exhibarea provocatoare a comportamentelor care caracterizează aceste comunităţi. Faptul este simptomatic în epoca resurecţiei minoritarilor, care obţin, de la o zi la alta, drepturi peste drepturi, trecând de la cele individuale la cele colective. Prin crearea unui sentiment de culpabilitate în rândurile majorităţii populaţiei, se ajunge la discriminarea pozitivă - o bombă cu efecte imprevizibile. Pentru că atunci când excepţia emite pretenţia neruşinată de a deveni regulă, când păcatul ameninţă să ia locul virtuţii şi când privilegiile unora lezează conştiinţa altora, e firesc să apară şi riposta. Biserica Ortodoxă Română a condamnat aceste atentate la moralitatea vieţii publice şi la instituţia sacră a familiei, denunţând pericolul pe care îl reprezintă pentru formarea generaţiilor tinere, prin expunerea lor la corupere morală. La rândul lor, sute de tineri au protestat împotriva atacului la adresa familiei, înţeleasă în accepţiunea sa firească şi tradiţională, ca uniune heterosexuală. Din păcate, aşa cum se întâmplă tot mai des într-o lume cu rosturile stricate, intervenţia brutală a forţelor de ordine nu i-a vizat decât pe oponenţii paradei gay, nu şi pe cei care i-au provocat cu ostentaţie. Acţiunea de frica Occidentului este, în acest caz, absolut penibilă, câtă vreme doar trei ţări europene au legiferat dreptul cuplurilor de homosexuali de a se căsători. Într-una din acestea, Olanda, probabil cea mai libertină ţară din lume, de altfel, produc indignare, acum, pretenţiile unui partid al pedofililor, care vizează legalizarea relaţiilor sexuale cu copii de peste 12 ani şi dezincriminarea pornografiei infantile. Chiar dacă patru din cinci olandezi cer guvernului să ia măsuri împotriva noului partid, trebuie remarcat că revendicările pedofililor nu sunt altceva decât urmarea unei serii de măsuri permisive care au dus, până acum, la legiferarea consumului de droguri uşoare, a eutanasiei, a căsătoriilor gay şi a prostituţiei. Dincolo de ocean, însă, într-o societate mult mai ancorată în valorile tradiţionale decât vedem pe ecrane, preşedintele Bush tocmai s-a pronunţat din nou împotriva dreptului la căsătorie al homosexualilor. Parada gay a fost încă o demonstraţie a faptului că, în dosul mult-vânturatei nevoi de toleranţă, se ascund adesea porniri agresive care, inevitabil, nasc, la un moment dat, riposta celor lezaţi. Contra-manifestaţia tinerilor bucureşteni a demonstrat că excesele unora pot provoca reacţia extremă a altora. Cui foloseşte, în aceste condiţii, încurajarea - fie şi tacit, prin indiferenţă - a atacurilor împotriva majorităţii?