Parafrazându-l pe Mihail Sadoveanu (volumul III al trilogiei "Fraţii Jderi"), vom încerca să vă supunem atenţei câteva dintre personajele aflate în tabăra victorioasă la alegerile din 2004 (sub stindard portocaliu), care l-au ajutat pe viitorul "Preşedinte-jucător" să impună în România o altă guvernare decât cea bazată pe votul direct, secret şi liber exprimat la alegerile generale; cu "merite incontestabile" în degradarea vieţii publice din România, fapt cu repercusiuni dintre cele mai nefaste asupra societăţii româneşti în ansamblul său, care îi face pe români să se simtă… din ce în ce mai străini la ei acasă şi să vadă cum ţara lor aduce din ce în ce mai mult a "stat sub ocupaţie străină", după cum remarca - în premieră, în urmă cu aproximativ patru ani - poate cel mai redutabil comentator al fenomenelor politice şi culturale româneşti contemporane, Octavian Paler. Este greu să facem o ordine anume a prezentării. Haideţi însă să începem cu "întâiul plecat". Despre proaspătul preşedinte al PLD nu zicem prea multe, ne aducem aminte doar lacrimile din acea conferinţă de presă când… a trebuit să renunţe la candidatura (anunţată deja) pentru Preşedinţia României, făcând loc unui "candidat surpriză", întâmplător aceeaşi persoană cu candidatul surpriză care avea să câştige Primăria Bucureştilor în 2000. În echipa de consilieri instalată pe lângă întâiul om în Stat după alegerile din 2004 a fost cooptat şi filozoful Andrei Pleşu. A rezistat foarte puţin, mărturisind în faţa unor apropiaţi că nu mai poate lucra într-un mediu în care se înjură birjăreşte. Domnia sa este om de cultură, exponent de marcă al aşa-numitei "societăţi civile", noi însă nu putem uita scrisorile (publicate în presă) prin care îl implora pe secretarul general al PCR să-l reprimească în partid (după ce fusese exclus pentru că participase la reuniunile unor organizaţii ilegale de tip MISA). Au fost câteva prezenţe masculine în "camarila" portocalie (care a devenit treptat galbenă), "grosul" însă l-a reprezentat sexul frumos. A fost odată o domniţă care îl lăuda în şedinţă (televizată) a Consiliului General pe primarul în funcţie al Capitalei. A ajuns Prefect. O altă consilieră (blondă), care recunoaşte că şi-a cumpărat cu câteva mii de euro locul eligibil pentru Consiliul General, a ajuns Şefa Canceleriei. N-a rezistat prea mult, pentru că au ajuns-o din urmă ba consilierele pe probleme de privatizare prestate în folosul fostei guvernări PSD-iste, ba intrigile în legătură cu restaurantul domnului Cocoş (care numai cocoş nu pare că este), aşa că a trebuit să demisioneze (întâi din Consiliul General Bucureşti, apoi din Administraţia Prezidenţială, apoi şi din PNL), "eşuând pe … coasta primitoare a Partidului Democrat", rămânând, însă, fidelă avocată a persoanei fizice private care poartă exact acelaşi nume ca şi şeful Statului Român. Despre o altă blondă celebră care a vrut să acceadă direct de la Primăria Capitalei la Integrare nu sunt prea multe de spus. Poate doar că ne-a făcut să ne aducem aminte despre… "cei 15.000 de specialişti ai Convenţiei Democratice". Cea mai longevivă colaboratoare a Măriei Sale a fost însă o doamnă care i-a fost alături timp de 7 ani. A plecat şi ea după ce consortul (care a mărturisit public faptul că a condus serviciul de informaţii EXTERNE al ţării spre… ascultarea convorbirilor telefonice ale cetăţenilor români din ţară) a… scos un porumbel pe gură, recunoscând că a tutelat cu bună ştiinţă acele vădite ilegalităţi. Ne întrebăm: Oare în folosul cui? Ne este greu să credem că în folosul ţării! Din "alaiul prezidenţial" au plecat - cu mai puţin zgomot - şi alţi consilieri (este cazul fostului consilier pe probleme de apărare), astăzi instituţia este bazată pe profesionişti "de mâna a II-a", care fie că sunt "soţii soţiilor lor" (poate fi acuzat de multe actualul regim politic din România, însă de discriminarea femeiilor în nici un caz), fie se află la loc de frunte pe lista de aşteptare constituită la recomandarea marilor contribuabili la fondurile campaniilor electorale trecute. Cam asta am avut de spus în acest scurt comentariu. Subiectul este mult mai amplu şi promitem să-l nuanţăm cât de curând, poate chiar cu unele particularizări ce ţin şi de "oamenii din Bihor" (din zilele noastre, nu din scrierile regretaţilor Teodor Neş sau Stelian Vasilescu).