Dr. VASILE COMAN, Episcopul Oradiei Cel de-al patrulea ierarh al Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, dr. VASILE COMAN, se înscrie cu cinste în şirul acelor vrednici şi luminaţi vlădici ai neamului care au cârmuit cu multă credinţă, înţelepciune, tărie de caracter şi dăruire integrală Biserica şi obştea credincioşilor, cu acea înaltă conştiinţă a unei îndoite responsabilităţi, cea în faţa lui Dumnezeu şi cea în faţa oamenilor, aşa cum au fost la Oradea episcopii Roman Ciorogariu şi Nicolae Popoviciu. Obârşii şi studii Episcopul Vasile Coman s-a născut sub zodia providenţială a zilei de Crăciun a anului 1912, în satul Dealul Câlnicului, jud. Alba, în familia împodobită cu nouă copii a lui Ioan şi Ioana, ţărani harnici şi evlavioşi. Un moment însemnat al vârstei copilăriei l-a trăit pe Câmpul lui Horea de la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, fiind de faţă, alături de tatăl său, la Marea Adunarea Naţională, care a pus temeliile României Mari. Între anii 1930-1934, a urmat cursurile Academiei Teologice Andrei Şaguna, din Sibiu, absolvind ca şef de promoţie, cu teza de licenţă "Doctrina despre purgatoriu şi combaterea ei". Preot, profesor şi protopop Vasile Coman a urmat, în 1934-1935, cursurile Facultăţii de Ştiinţe Naturale de la Universitatea din Cluj-Napoca, la îndemnul rectorului Nicolae Colan. Apoi, surprinzător, îşi alege făgaşul pastoraţiei preoţeşti, se căsătoreşte şi cere o parohie mică în munţi. Astfel, la 28 februarie 1936, a fost hirotonit ca preot pentru parohia Şirnea, din Branul de Sus, în judeţul Braşov, unde a păstorit până la 1 septembrie 1937. După această experienţă, a intrat în învăţământ, ca profesor de religie, la Liceul Andrei Şaguna, din Braşov, până în anul 1942, când a fost numit ca preot paroh al parohiei Sfânta Adormire, din Braşov-Cetate. Între timp, a urmat cursurile Seminarului pedagogic de pe lângă Universitatea din Cluj-Napoca şi a luat, în 1937, examenul de capacitate pentru profesori, la Iaşi. Pentru Vasile Coman, chiar şi activitatea la catedră era o slujire sacră, fiindcă modela generaţii de oameni cu caracter. De la 1 ianuarie 1957 şi până la alegerea ca episcop, timp de paisprezece ani încheiaţi, a fost protopop al Braşovului. În scaunul episcopal al Oradiei Preţuind după cuviinţă realizările preotului, profesorului şi protopopului dr. Vasile Coman, Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales, după mutarea la cele veşnice a soţiei sale, Aurelia, în demnitatea de episcop al Oradiei, la 13 decembrie 1970. Venind la cârma Episcopei Oradiei, Prea Sfinţitul Vasile a găsit aici peste 100 de parohii vacante, astfel că încă de la început a acordat o atenţie deosebită parohiilor şi preoţimii, îndrumându-i, cercetându-i şi cârmuindu-i spre o cât mai rodnică lucrare pastoral-misionară în parohii. Întrucât anii 70 şi mai ales 80 au fost favorabili înnoirilor şi construcţiilor, Prea Sfinţitul Vasile a folosit o strategie cât se poate de ducătoare la scop pentru ridicarea noilor biserici, în condiţiile în care nu se dădea nicidecum autorizaţie oficială pentru o astfel de lucrare. Cunoscând foarte bine potenţialul parohiilor şi condiţiile locale, episcopul, atunci când socotea că a sosit momentul optim pentru ridicarea unei biserici noi, îndruma pe preot să cumpere, prin oamenii săi de încredere din parohie, toate materialele de construcţie necesare, pe numele lor şi să le depoziteze prin şuri, la credincioşi, iar când toate erau pregătite, preotul venea la Episcopie cu un deviz oficial de reparaţii capitale la biserica veche, ce se putea aproba pe atunci, după care făcea un raport că, vezi, Doamne, în timpul reparaţiilor s-a prăbuşit turnul sau acoperişul şubred, ori au căzut pereţii şi astfel biserica trebuia refăcută. Cu o astfel de acoperire, se proceda rapid la ridicarea bisericii. În cei 21 de ani ai arhipăstoririi P.S. Sale, s-au ridicat 54 de biserici noi, la care s-au adăugat 160 de noi case parohiale, patru oficii protopopeşti şi un cămin preoţesc. S-au pictat în această perioadă 260 de biserici şi s-au renovat, practic, toate cele aproape 900 de biserici din eparhie. P.S. Vasile este cunoscut şi ca un ierarh cărturar, în buna tradiţie a luminaţilor vlădici români, care au îmbinat iscusinţa aşternerii slovelor cu conştiinţa răspunderii la dezideratele bisericeşti şi obşteşti ale vremii. După 1989, în pofida vârstei şi a slăbirii sănătăţii, Prea Sfinţitul Vasile nu-şi dezminte valoarea personalităţii sale. Încă în ianuarie 1990 reînvie vechea revistă bisericească a Episcopiei Oradiei, Legea Românească, întemeiată de episcopul Roman Ciorogariu. În februarie 1990, iniţiază redeschiderea şi renovarea bisericii spitalului, după decenii de robie sub vremi. Totodată, vlădicul Vasile a avut bucuria de a sfinţi locul zidirii catedralei celei noi în metropola Episcopiei şi a reînfiinţat Facultatea de Teologie, urmaşa vechii Academii Teologice orădene, pentru pregătirea viitorilor preoţi, profesori de religie şi asistenţi sociali. În anul 1991, a făcut demersurile necesare pentru aducerea la Oradea, în cripta Bisericii cu Lună, a osemintelor episcopului-martir Nicolae Popoviciu, ilustrul său precursor, purtător şi împlinitor al atâtor idealuri bisericeşti şi naţionale în perioada interbelică. Chemat de Dumnezeu la slujirea cea cerească N-a apucat însă să vadă şi realizarea acestui fapt, pentru că, la 10 iulie 1992, a fost chemat la slujirea altarului ceresc, după 35 de ani de slujire preoţească şi 21 de ani ca episcop la Oradea. Ca unul care i-am fost apropiat şi devotat colaborator în ultimii ani, până la sfârşitul vieţii, i-am împărtăşit pe patul de spital pentru cea din urmă oară Sfintele Taine ale Spovedaniei şi Împărtăşaniei. Sicriul cu trupul neînsufleţit a fost aşezat într-o criptă a Bisericii cu Lună, în preajma osemintelor episcopului Roman Ciorogariu. Aici vor fi mutate, la scurtă vreme, şi osemintele episcopului Nicolae Popoviciu, astfel că s-a împlinit binecuvântata troiţă de arhierei, pe a căror luptă, osârdie şi jertfelnicie s-a temeluit Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei din epoca modernă, cu aşezămintele, împlinirile şi rânduielile ei fundamentale.