Mass-media a prezentat pe larg ecouri la gestul UDMR, care a depus la Cluj-Napoca o coroană cu panglică de doliu în cadrul ceremoniei oficiale de Ziua României. A fost fără îndoială un gest reprobabil, doar "un pic exagerat" faţă de cele tipice pentru UDMR la orice eveniment din viaţa publică românească (de obicei, reprezentanţii etniei maghiare depun coroane în care se regăsesc neapărat alăturate garoafe roşii, panglici albe pe fondul de verdeaţă specific acestor aranjamente). Cunoscute fiind cele de mai sus şi alte excese de această natură, parcă nu ne-a mirat faptul că, în judeţele din inima României, în care factorii de decizie din autorităţile administrative locale sunt cetăţeni români de naţionalitate maghiară, n-au fost organizate manifestări publice de Ziua Naţională a României. Merită însă remarcat - cu titlu de excepţie - faptul că primarul din Miercurea Ciuc a purtat - pentru prima dată - eşarfă tricoloră roş-galben-albastră. Un fapt perfid s-a petrecut însă mult mai aproape de noi, când, într-unul din municipiile judeţului, la solemnitatea prilejuită de serbarea Zilei de 1 Decembrie, în faţa unei numeroase şi selecte asistenţe (reunind parlamentari, subprefecţi, autorităţi judeţene şi locale şi conducători ai tuturor formaţiunilor politice, cu excepţia PC), un domn "cu eşarfă tricoloră" şi-a exprimat public mândria că autorităţile transilvănene au fost cele care au anticipat cu mai bine de trei secole spiritul european, făcând o trimitere directă la o lege din 1653, care consacra principiul egalităţii confesionale. Majoritatea celor prezenţi au fost impresionaţi de această interesantă paralelă între spiritul european modern şi Evul Mediu. Oare de unde această abilitate a unui inginer de a face o trimitere spontană (rostind un discurs liber) la un eveniment din istoria destul de îndepărtată a religiilor? Remarcabilă setea de cunoaştere a unui om de formaţie tehnică aplecat spre istoria civilizaţiei. Oare aflase despre legile din Transilvania sec. XVII din studiul personal sau cu prilejul dialogurilor private cu canonicul reformat Miclo Ferencz pe teme de strategie a administraţiei publice locale? Au fost între cei prezenţi la manifestare şi unii cărora le-a produs imediat amărăciune în suflet referirea la legile unor vremuri triste, legi cunoscute sub denumirea de "Approbatae şi Compilatae". În acele documente medievale se spunea negru pe alb că "naţiunea valahă are o STARE INFERIOARĂ", iar "neamul valahilor nu a fost socotit nici între stări, nici între religii", dar "pentru folosul ţării, atâta vreme cât valahii sunt TOLERAŢI, ordinele bisericeşti valahe să se supună"? Prin "Approbatae Constitutiones" (denumirea exactă fiind de fapt Approbatae Constitutiones Regni Transsylvaniae et Partium Hungariae eidem annexarum), cod de legi din 1653, românii (ca şi biserica ortodoxă de altfel) erau excluşi de la cetăţenie şi de la orice drepturi politice şi publice. Dacă, în partea referitoare la dreptul bisericesc, această culegere de legi consacră libertatea confesională, aceasta se referea doar la cele 4 religii "recepte" (catolică, luterană, calvină şi unitariană), iar drepturile cetăţeneşti le erau recunoscute doar celor trei naţiuni privilegiate (maghiari, saşi şi secui). Cum reuşesc minoritarii cu tupeu ca sub stindardul "europenismului" să găsească tertipuri pentru a răni fondul sacru al spiritualităţii româneşti, chiar de Ziua României! Ne despart doar zile de mult visata Aderare. Vom fi cetăţeni ai Europei Unite a Naţiunilor. Oare nici acum nu se vor debarasa unii de frustrările că au pierdut privilegii născute din samavolniciile istoriei şi se vor crede şi de acum încolo superiori numai fiindcă aparţin unei anumite etnii, căutând mereu prilejul să-şi refuleze frustrările? Un înţelept spunea că şarpele nu trebuie dispreţuit fiindcă muşcă, ci fiindcă se ascunde ca să muşte. Noi românii suntem toleranţi, datori însă să cinstim memoria celor care au luptat ca să nu mai fim toleraţi de către aceia pe care vremurile i-au statornicit pe aceste pământuri alături de strămoşii noştri.