Pe Calea Aradului, la numărul 86 Felul în care arată clădirea din Calea Aradului, de la numărul 86, colţ cu strada Padişului, te duce cu gândul la un imobil peste care, doar mai deunăzi, ar fi trecut războiul. Cel puţin la prima vedere, arată de parcă nu ar avea stăpân. Deşi, cândva, a fost aici o instituţie importantă, vama, nu te întâmpină nici un semn de identificare, aşa cum ar fi normal pentru un edificiu public. Imobilul a fost construit conform necesităţilor de atunci, încă înainte de primul război mondial, într-un stil arhitectonic aparte. Construcţia se menţine încă destul de solidă, doar neglijenţa a dus-o într-o stare avansată de degradare. Dacă te-ai hotărât să intri în incintă, în primul rând, trebuie să-ţi ţii respiraţia, căci mirosul este insuportabil, iar pe cap, să porţi cască de protecţie. Clădirea nu mai are uşi şi ferestre, ţiglele de pe acoperiş lipsesc în proporţie de 5%. Din tramvaiul 2 şi de pe şosea, se văd pe acoperişul spart doar şipcile putrezite de intemperiile vremii. Gardurile, deşi sunt din cărămidă arsă, sunt şi ele distruse. În aceste condiţii, aspectul fostei clădiri dă impresia că n-a trecut nimeni de la municipiu pentru a constata ce se întâmplă cu acest edificiu. Nemulţumiţi de situaţia existentă, cetăţenii se întreabă: cum de au trecut atâţia ani de când o clădire a municipiului stă în paragină, când s-ar putea repara şi da în folosinţă pentru un dispensar, un centru medical sau pentru alte întrebuinţări obşteşti, de care se duce lipsă?