Lansarea cărţii despre istoria cenzurii din perioada comunistă a stârnit interesul a zeci de orădeni, în special tineri, care au umplut, joi seara, Sala Mare a Primăriei Oradea, până la refuz.

Basarabeancă de origine, Liliana Corobca s-a aflat, în aceste zile, pentru prima dată la Oradea, vizită prilejuită de lansarea cărţii, în două volume, "Instituţia cenzurii comuniste în România", apărută în 2014, la editura orădeană Ratio et Revelatio.  Gazda evenimentului a fost Raluca Lazarovici Vereş, directorul editorial al Editurii Ratio et Revelatio.

Aceasta a amintit că autoarea, pe lângă faptul că este cercetător la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, este o strălucită scriitoare, bucurându-se de aprecierea criticilor literari, fiind colaborator al revistei "Literatura de azi". Liliana Corobca, prin cele două volume lansate, a introdus în circuitul istoriografic 300 de documente despre tot ce a însemnat activitatea Direcţiei Generale a Presei şi Tipăriturilor (DGPT) pe perioada a 28 de ani (1949-1977).

Prof. univ. dr. Ion Zainea a subliniat că Liliana Corobca face parte din generaţia tânără care deschide o cale de cercetare cu o vechime de 10-15 ani. "Cenzura este după partid şi securitate a treia instituţie, contribuind major la instaurarea şi menţinerea regimului comunist", a subliniat Ion Zainea. Acesta a amintit faptul că instituţia cenzurii a fost o instituţie uriaşă, după volumul de muncă, aproape 400 de angajaţi slujind aici. Un capitol important este cel al cenzorului care veghea "la puritatea ideologică" a activităţilor din muzee, teatru, cinematograf, edituri, ziare etc. Inclusiv invitaţiile de nunţi şi necroloagele trebuiau vizitate de cenzuri. Ion Zainea a amintit şi faptul că uzura cenzorilor era ridicată, mulţi suferind de boli nervoase.

Acestă ediţie este precedată de un studiu introductiv scris de autoare, intitulat "Mecanismele cenzurii comuniste", lectorul universitar Ioan Laza amintind de faptul că în acest studiu Lilian Corobca are o contribuţie esenţială în a prezenta paralele ale instituţiei cenzurii din ţările satelit ale URSS. "Şeful Direcţiei Generale a Presei şi Tipăriturilor (DGPT) este un bihorean, din Salonta, Iosif Ardeleanu. O primă grijă a cenzorului era asigurarea purităţii mesajului ideologic şi avea ca scop opturarea a tot ce contravenea liniei de partid. Profilul cenzorului era a unui activist mediocru, cu o pregătire rudimentară", a subliniat Ioan Laza.

Marius Miheţ, lector universitar la Facultatea de Litere a subliniat faptul că din 400 de cenzori, abia 12 aveau "structură intelectuală". Ioana Revnic, corespondent Literatura de azi, a subliniat contribuţia autoarei la aducerea în spaţiul istoriografic a unor adevăruri ascunse în perioada comunistă. "Liliana Corobca este o scriitoare desăvârşită. Printre lucrările sale amintim "Poezia românească din exil (antologie, prefaţă şi note)", "Golgota românească. Mărturiile bucovinenilor deportaţi în Siberia", "Epurarea cărţilor în România. Documente. 1944-1964", "Controlul cărţii. Cenzura literaturii în regimul comunist din România", care figurează pe locul al II-lea în topul celor mai bine vândute cărţi ale Editurii Cartea Românească, la Bookfest 2014", a precizat Ioana Revnic.

Ultimul cuvânt a revenit autoarei, Liliana Corobca, care cu multă emoţie a vorbit în faţa orădenilor. Aceasta a amintit că una dintre cele mai grave situaţii constatate a fost chiar autocenzura. "Ce ajungea la cenzură era deja plictisitor", a precizat autoarea. Potrivit acesteia autocenzura era bine înrădăcinată în mentalitatea redactorilor şi scriitorilor români, ajungându-se până acolo încât "cenzorul din interior" să fie mai sever decât "cenzorul din afară". Astfel, se ajunge la concluzia că redactorii sunt mai degrabă "autorii decât victimele cenzurii".