Atmosfera incendiară, care s-a produs, sâmbătă seara, în Sala Mare a Teatrului de Stat Oradea, ne îndreptăţeşte să afirmăm, pe bună dreptate, că spectacolul "Nevestele vesele din Windsor", versiune scenică de Victor Ioan Frunză, Marian Popescu şi Victoria Balint, a fost un real succes. Naturaleţea cu care au evoluat actorii trupei "Iosif Vulcan" a demonstrat că William Shakespeare poate fi mai actual ca oricând... Tradiţionalismul pieselor shakespeariene, ignorat în totalitate Parcă niciodată efectele şi recuzita nu au creat o asemenea atmosferă cum s-a materializat în premierele acestei stagiuni, "Oamenii cavernelor", de William Saroyan, şi "Nevestele vesele din Windsor", de William Shakespeare. Aceasta din urmă este prima realizare scenică a textului la Oradea, text abordat într-un mod estetic, foarte apropiat de ceea ce se doreşte a fi teatrul secolului XXI. Regizorul Victor Ioan Frunză renunţă la formă, tradiţionalismul pieselor shakespeariene fiind ignorat în totalitate. Nemenţionată de Francis Meres în Palladis Tamia (1598), piesa "Nevestele vesele din Windsor" a fost, după toate probabilităţile, compusă în 1598-1599. Textul "satisfăcător" al ediţiei in-folio din 1623, unde "Nevestele vesele din Windsor" e inclusă ca a treia comedie, este de două ori mai lung decât textele "proaste" ale celor două ediţii in-cvarto (1602, 1619). Scrisă la cererea reginei Elisabeta I În ediţia in-cvarto din 1602 se afirmă că piesa a fost reprezentată "de mai multe ori... atât în faţa Majestăţii Sale, cât şi în altă parte", iar potrivit tradiţiei orale, ar fi fost scrisă la cererea reginei Elisabeta I. Ineditul acestui text trebuie căutat în densitatea informaţiei strict britanice şi în caracterul ei direct. Acţiunea se desfăşoară în Windsor, oraş situat pe Tamisa, la vest de Londra. Este prima piesă shakespeariană care descrie societatea contemporană dramaturgului şi se adresează spectatorului din timpurile noastre. Aşadar, avem de-a face cu o tratare modernă atât a textului cât şi a decorurilor, un spectacol care portretizează societatea acestui sfârşit de mileniu, un spectacol construit însă după regulile reprezentaţiei elisabetane. În distribuţie i-am regăsit pe îndrăgiţii actori orădeni: Daniel Vulcu, Elvira Platon-Rîmbu, Suzana Macovei, Richard Balint, Petre Ghimbăşan, Pavel Sîrghi, Ion Abrudan, Tiberiu Covaci, Ion Ruscuţ, George Voinese, Corina Cernea, Angela Tanko şi Sebastian Lupu, dar şi pe Ioana Gajdo, Adela Lazăr, Mihaela Gherdan şi Mirela Jurca, proaspăt angajate ale instituţiei de cultură. Direcţia de scenă i-a revenit regizorului Victor Ioan Frunză iar decorurile, costumele şi recuzita au purtat semnătura scenografei Adriana Grand. Partitura muzicală originală a spectacolului, interpretată live, în direct (orchestră şi voci), a aparţinut compozitorului Tibor Cári. Trupei "Iosif Vulcan" îi va reveni onoarea de a închide cu acest spectacol şi cea de-a XV-a ediţie a festivalului "Săptămâna teatrului scurt", sâmbătă, 26 noiembrie, ora 18.00.