Un duş rece în luna lui Cuptor Supliciul orădenilor, nevoiţi să iasă afară din casă în aceste zile caniculare, ar fi fost mai uşor de îndurat, dacă, în drumul lor, ar fi putut să se răcorească, măcar pentru câteva minute, lângă o fântână arteziană. Din păcate, acest lucru este considerat de către autorităţile locale un capriciu al concitadinilor noştri, motiv pentru care dintre cele cinci fântâni arteziene de odinioară doar una mai funcţionează. În Oradea, din cele cinci instalaţii de apă, ce au căpătat statut de fântâni arteziene, a mai rămas doar una funcţională. Aşa încât, numai în Parcul Magnoliei, copiii din Cartierul Rogerius se desfată cu stropii de apă şi aerul răcoros al singurei fântâni pe care ei au văzut-o vreodată în Oradea, dată în folosinţă odată cu modernizarea amplasamentului efectuată pe vremea primarului Sturza. În acelaşi timp, arteziana de la Magazinul Crişul este o ruină, lângă ea găsindu-şi odihnă doar câţiva bătrânei, care tânjesc după atmosfera înviorătoare a ţâşnitorilor de demult. "Ca şi alte lucruri bune din acest oraş, aceste fântâni sunt lăsate în paragină. Nimeni nu se gândeşte că, dincolo de rolul pur ornamental, ele au efecte benefice asupra atmosferei şi fac aerul mai respirabil, mai ales în zilele toride", ne-a declarat Cornel Stanciu. De asemenea, nici în Parcul 1 Decembrie, din cele două fântâni nu mai funcţionează nici una. Bazinul şi instalaţiile de apă de la intrarea în parc, dinspre strada V. Alecsandri, au fost desfiinţate demult, iar lucrările de amenajare a unei noi fântâni par să dureze o veşnicie. Cea de-a doua instalaţie se găseşte lângă Casa de Cultură a Sindicatelor, iar de când nu mai funcţionează, orădenii au şi uitat că aici a fost cândva o arteziană. Dacă aceste fântâni necesită timp şi bani pentru a fi reamenajate, nu înţelegem de ce amplasamentul din Piaţa Ferdinand, care numai acum un an a fost dat în folosinţă, nu mai funcţionează, mai ales că s-au alocat bani frumoşi pentru acele ornamente şi pentru pavaj. "Puteţi să aşteptaţi cât vreţi, oricum nu vă dau nici o informaţie" La toate cele prezentate am fi dorit să vă oferim şi versiunea celor din administraţia publică locală. De aceea am sunat la secretariatul Direcţiei de Dezvoltare Servicii Publice din cadrul Primăriei, de unde ne-a fost recomandat ca cel mai indicat interlocutor domnul Bârsan, şeful Serviciului Energetic. Însă acesta, în momentul în care a aflat că suntem de la "Crişana" şi înainte de a afla motivul pentru care am sunat, a dat frâu urii care îl animă faţă de orice reprezentant al presei, care are "nesimţirea" să-l deranjeze în timpul serviciului. Iritat, a început să vocifereze că orice informaţie se oferă numai în cadrul conferinţelor săptămânale de presă. Întrebat de când această dispoziţie, interlocutorul nostru a răspuns: "De când vrem noi sau de când vreţi dumneavoastră. Articolele dumneavoastră sunt de fapt invenţii. Puteţi să aşteptaţi cât vreţi, oricum nu vă dau nici o informaţie. Nu am ce discuta mai mult." Cum conferinţa de presă se organizează, în cele mai fericite cazuri, o singură dată pe săptămână, am invocat faptul că nu putem aştepta o săptămână pentru a primi informaţiile dorite, la care domnul Bârsan ne-a replicat pe cel mai iritant ton: "Nu mă interesează ce argumente îmi aduceţi. E clar? Puteţi să mă rugaţi, să faceţi ce vreţi, că informaţii nu primiţi decât de la conferinţa de presă a primarului. Nu sunt abilitat să dau informaţii presei. E clar? E răspicat spus? Concludent? Concis?". După care ne-a trântit telefonul în nas, fără nici o altă explicaţie. Din păcate, acest incident nu este unul izolat, el reflectă realitatea de zi cu zi cu care jurnaliştii se confruntă în încercarea de a obţine informaţii de la funcţionarii din cadrul Primăriei orădene. O atitudine tolerată de mai toţi directorii serviciilor de aici, care ne acuză frecvent că denaturăm realitatea şi că informaţiile prezentate de noi nu au nici un suport real. Dar opacitatea acestor slujbaşi ai statului, adică ai noştri, cei care le achităm lefurile, destul de frumuşele, ne obligă, de multe ori, după orele petrecute prin anticamerele şi birourile primăriei sau după ce suntem agresaţi verbal, în modul cel mai josnic, să prezentăm doar realitatea din teren.