Moaşă-sa pe gheaţă artificială!
Parafrazând o zicală notorie, care constata cu amărăciune că "Ţara arde şi baba se piaptănă" am putea exclama, nu fără o oarecare consternare, că "Oraşul dârdâie şi moşu` se dă pe gheaţă". Ca şi cum nodul gordian al tuturor problemelor cu care se confruntă comunitatea ar putea fi tăiat cu lama vicleană a unei singure patine, problema "stabilimentului glacial" din Parcul Brătianu a dat primarului, în ultimele zile, atâta apă la moară, încât ne mai şi mirăm de ce naiba mai era nevoie de importul unui ditamai agregatul frigorific, când apele puteau îngheţa pur şi simplu la simpla sa comandă vocală. Înverşunarea şi vehemenţa cu care şeful administraţiei municipale a criticat public votul consilierilor, liber exprimat împotriva amplasării patinoarului în Parcul Brătianu, este o dovadă că zorii democraţiei mijesc, în sfârşit, deasupra Primăriei. Între disperarea celui care susţinea că "patinoarul va fi amplasat în Parcul Brătianu sau nu va fi amplasat deloc" şi circumspecţia celor care, prin votul negativ, au sancţionat doar forma problemei, nu şi fondul ei, acceptând utilitatea unei asemenea investiţii, dar într-o altă locaţie, mai puţin mobilată dendrologic, înclinăm să dăm câştig de cauză celor din urmă. Dacă legislativului local i-a trebuit 14 ani pentru a ajunge la maturitatea unui vot care să plaseze interesele edilitare peste cele electorale, unui arbore îngenuncheat cu crengile împreunate a rugăciune sub lama buldozerelor firmei Repcon câţi zeci de ani i-ar fi necesari pentru a ajunge la acelaşi stadiu de dezvoltare?
Inexplicabilă rămâne doar râvna cu care edilul-şef s-a străduit să-şi justifice stăruinţa, invocând susţinerea proiectului de către două anonime organizaţii de copii, dar nesocotind contestaţiile riveranilor Parcului Brătianu. Nu este pentru prima dată când piruetele executivului local au încercat să ameţească vigilenţa legislativului, dar se vede treaba că ulciorul n-a mai mers la apă. Deşi până acum au funcţionat ca unse, rotiţele maşinii de vot au refuzat să se mai învârtă, încurcând iţele unui Moş Gerilă cu tolba spartă, care, fiind abandonat de reni, s-a văzut nevoit să-şi tragă sania pe uscat, implorând un strop de ploaie pe care s-ar pricepe ca nimeni altul să-l îngheţe bocnă...



Comentarii
Nu există nici un comentariu.