Fotbalistul Mihai Neşu a organizat prima conferinţă de presă după teribilul accident pe care l-a suferit anul trecut, în mai. Fostul internaţional cu origini orădene a explicat care este rolul fundaţiei pe care a înfiinţat-o şi s-a declarat conştient de faptul că va mai trece mult timp până va putea să meargă din nou. Sportivul vrea să-şi reînceapă noua viaţă la Oradea, unde a promis că fundaţia sa se va implica în ajutorarea copiilor cu handicap: „V-om începe în Oradea şi ne vom extinde".

Prima conferinţă de presă a lui Mihăiţă Neşu a fost organizată la stadionul FC Utrech. Alături de orădean s-a aflat întreaga echipă şi, cu ochii în lacrimi, şi Alje Schut, jucătorul care l-a accidentat în timpul unui antrenament. "Ideea (înfiinţării Fundaţiei Mihai Neşu - n.r.) nu a fost numai a mea. A fost şi a soţiei mele şi a prietenilor. Ne-am gîndit ca din acest accident stupid să facem şi ceva frumos. Scopul fundaţiei e ca lucrurile să fie mai frumoase, poate nu neapărat pentru mine, ci pentru cei aflaţi în situaţia mea. Este o activitate care îmi ţine mintea ocupată" a spus Mihai. Întrebat ce crede că îi va rezerva viitorul, Neşu a răspuns: "Fundaţia aceasta este un nou pas în recuperarea mea, acesta este viitorul meu. Vreau să muncesc mult şi să însemne ceva acest proiect. În România este foarte greu să ai o viaţă normală dacă ai problemele pe care le am eu. Care-i obiectivul? Să fac viaţa mai uşoară copiilor cu handicap din România. Deja am discutat cu primăria din Utrecht, care-mi dă 200 de scaune cu rotile şi alte utilaje pentru copiii paralizaţi din România. Vom începe în Oradea şi sper să ne extindem. (...) Voi încerca să contactez Primăria din Oradea, poate voi primi ajutor sau o colaborare cu cei de acolo", a explicat Neşu planurile sale.

„Peste câţiva ani voi putea merge din nou"

Până de curând Mihai a fost cazat permanent la un centru de refacere. Acum a revenit în sânul familiei, unde se simte mai relaxat. Procesul de recuperare este însă unul lent. „Doctorii mi-au spus că în astfel de situaţii, lucrurile nu pot merge repede, nu putem forţa. Poate peste câţiva ani voi putea merge din nou", a explicat fotbalistul. "Cel mai greu după accident mi-a fost să mă obişnuiesc să primesc ajutor de la oameni. În general eram o persoană independentă şi mi-a fost greu să aştept să mi se dea de mâncare, să mi se dea de băut. Nu este uşor, dar până la urmă va trebui să mă obişnuiesc cu toate. NU pot să mă gândesc la lucrurile rele. Soţia mea a fost alături de mine în fiecare clipă, în fiecare zi şi noapte. Am avut un grup de prieteni din Olanda şi din România , dar şi părinţii care m-au ajutat să trec cu bine peste lunile petrecute în spital" a relatat el.

E greu în România cu un handicap

„Pe 19-20 februarie lansăm oficial fundaţia, printr-o gală, la Utrecht. Îmi doresc înainte de orice seriozitate şi durată. Mă apuc să fac un lucru sincer, dincolo de orice suspiciuni şi care să folosească oamenilor în situaţii grele mulţi ani de acum înainte. Vreau să muncesc mult , pentru a face această fundaţie să însemne într-adevăr ceva. îmi doresc să încerc să fac orice în fotbal. Acum, cea mai mare parte a zilei o dedic Fundaţiei" a revenit Mihai la munca pe care o va derula în viitor. "Nu m-am aşteptat ca un jucător din afara Olandei să fie atât de respectat şi iubit. Am fost impresionat de cât de multă susţinere am avut. Vreau să le mulţumesc tuturor şi sper să fie alături de mine şi în viitor pentru că sprijinul lor mă ajută să rămân cu zâmbetul pe buze. Vreau să-i ajut pe cei cu probleme de acest gen să se integreze în societate şi să aibe o viaţă cât de cât normală. În România e greu să ai o viaţă normală dacă ai un handicap, pentru că nu există şcoli adaptate pentru aşa ceva, restaurante, săli de cinema" a adăugat el.