Cu aproape 3500 de ani în urmă, în timpul puterii mondiale a Egiptului, Dumnezeu s-a descoperit lui Moise la muntele Horeb într-un rug arzător făcându-şi cunoscut numele şi puterea în faţa întregii lumi, printr-o dramă profetică ce simboliza lucruri mai mari şi minunate în viitor. Exod 3:13-15: "...Dumnezeu a mai zis lui Moise: "Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: "Iehova, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la voi. Acesta este Numele Meu pentru veşnicie, acesta este Numele Meu din neam în neam." (trad. Niţulescu) Exod 9:16; Exod 17:15. Această dramă s-a întâmplat cu poporul Israel care se afla în robia cumplită a Egiptului când Dumnezeu hotărâse eliberarea poporului Său, avertizând pe arogantul faraon al Egiptului să elibereze pe poporul său Israel căci în caz contrar va lovi Egiptul cu 10 plăgi. Exod 5:1,2 si Exod 4:22, 23. Împietrirea şi îngâmfarea lui faraon face ca Dumnezeu să aducă asupra Egiptului cele 10 plăgi. Dar înainte de ultima plagă, moartea întâilor născuţi ai Egiptului, Dumnezeu porunceşte poporului Israel prin Moise ce să facă în mod obligatoriu pentru a-şi salva viaţa. Exod 12:1-51: "…În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă… carnea s-o mănânce chiar în noaptea aceea, friptă la foc; şi anume s-o mănânce cu azimi şi cu verdeţuri amare… să nu lăsaţi nimic din el până a doua zi dimineaţa şi, dacă va rămâne ceva din el pe a doua zi dimineaţa, să-l ardeţi în foc." Astfel, în mijlocul acestor evenimente s-a desfaşurat celebrarea primului paşte de către poporul Israel. Aşa cum ne arata Biblia, Dumnezeu a eliberat pe poporul său, arătându-şi măreţia şi puterea nu numai israeliţilor, ci şi tuturor popoarelor şi zeilor Egiptului, arătând în acest fel că nu este alt Dumnezeu asemenea lui Iehova: Dumnezeul lui Israel. "Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat în sfinţenie, Bogat în fapte de laudă şi făcător de minuni?" Exod 15:11. Această sărbătoare a paştelui a fost ţinută după porunca lui Dumnezeu până la venirea adevăratului miel de paşte, Isus Cristos, care este identificat de Ioan Botezătorul la râul Iordan: "Iată mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii." Ioan 1:29. În searea ultimului paşte celebrat de Isus în ziua de 14 Nisan , 3 Aprilie a anului 33 A.D., el îndreaptă atenţia apostolilor săi şi a tuturor credincioşilor până în ziua de azi, asupra realităţilor importante care trebuiau să împlinească lucrurile tipice din vechime şi institue o altă sărbătoare, anume: cina de amintire. "…să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea..." Luca 22:19,20 şi 1 Corinteni 11:26. Vezi şi Evrei 10:1, Coloseni 2:16,17. Pomenirea morţii Domnului Isus este o sărbătoare a eliberării şi libertăţii din robia Egiptului modern. Această sărbătoare ne îndreapta atenţia spre Împărăţia despre care vorbea Isus în rugăciunea "Tatăl nostru": "…vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ..." Matei 6:7-13 Biblia descrie în mod profetic aceasta Împărăţie al cărei Rege este Isus Cristos: "Căci iată eu fac ceruri noi şi un pământ nou…nu se va auzi în el nici glasul plânsetelor nici glasul ţipetelor…nu vor munci degeaba… copiii lor vor fi împreună cu ei…lupul şi mielul vor paşte împreună… nici un rău şi nici o vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt, zice Iehova" Isaia 65:16-25.