Visul oricărui dictator este să lase moştenire imperiul creat. Dictatorul e un fel de rege ratat. El se vrea cu forţa un fel de uns al destinului. Şi când simte tot felul de ameninţări din partea celor din jur, îi atacă (elimină) cu o violenţă greu de imaginat. Când paranoia dictaturii se instalează în mintea unui şef de aprozar ajuns mahăr peste câteva femei speriate şi un moşneag uitat la pensionare, nimeni nu mai are voie să gândească, să vorbească în contradictoriu, să critice ori să propună altceva decât linguşeală. Fiind aberantă, tentaţia de a lăsa moştenire un imperiu dominat prin spirit totalitar eşuează. Din nenumăratele tentative, istoria cunoaşte doar câteva succese. Dar, în general, încercările sunt ratate. O operaţiune de acest gen a izbutit la Oradea. Teodor Maghiar, marele potentat pesedisto-didactico-financiar din Bihor, a reuşit performanţa de a lăsa moştenire conducerea universităţii orădene fiului său, Traian. Învăţăturile rectorului Maghiar către fiul său Traian sunt mult mai puţine decât ne-am imagina. Ţine-o, Traiane, că de ne scapă universitatea o iau alţii. Şi toată dăscălimea orădeană s-a plecat până la pâmânt în faţa nemilosului şi puternicului fost rector. Cu excepţia unui singur profesor, populaţia didactică a Universităţii din Oradea l-a instalat pe fiu în locul tatălui. O operaţiune aproape identică era pe cale să se producă şi la Bucureşti. Fostul rector al UMF, şi el parlamentar PSD, celebrul (numai între doctorii din Capitală) L.M. Popescu, a reuşit să transforme alegerile într-un spectacol de operetă. Liste de candidaţi, liste de votanţi, reguli clare, comisie de supraveghere. În fond, nu era decât un simulacru menit să ascundă un plan diabolic de a mima alegerile, de a crea iluzia unei autonomii universitare. Somităţi ale medicinii româneşti s-au ridicat, încercând să atragă atenţia, să semnaleze un abuz. Fiind vorba de un spectacol destul de prost montat şi cu suficiente carenţe, el a fost sancţionat. Ministerul Educaţiei şi Cercetării a anulat planurile conducerii Universităţii de Medicină şi Farmacie. Ce a reuşit la Oradea a eşuat la Bucureşti. De ce? Explicaţia nu cred că ar trebui căutată în eventuala jenă a lui Laurenţiu Mircea Popescu. Nici în teama acestuia de vreo repercusiune legală. Sau în vreo mustrare de conştiinţă a PSD. Dacă am putea vorbi despre aşa ceva, cu siguranţă că alte abuzuri, incorectitudini, excese sau aberaţii nu s-ar mai fi petrecut. Nu s-ar mai fi acordat teren de sute de mii de dolari unei odrasle PSD! Nu s-ar mai fi închis ochii la atâtea abuzuri ale beizadelelor din Craiova. Nu ar mai fi fost anulate datoriile unor IAS-uri privatizate. Nu s-ar mai fi produs atâtea privatizări pe doi lei, ca SNTR-ul, ca multe altele. Excesele comise de oamenii puterii în minicampania de alegeri universitare ar trebui să atragă atenţia opoziţiei. Privind cu lupa felul în care s-au desfăşurat alegerile universitare, aceasta îşi poate da seama ce alegeri dure, fără milă, fără reguli vor urma în vară şi în iarna acestui an.