Cum s-a născut în mintea meşterilor populari arta de împletit sârmă, în Oradea, pe vremuri, ne mărturiseşte Ioan Demian, un pensionar iubitor al acestei îndeletniciri încă necesare. Într-un mic atelier de pe strada Costa-Foru, un bătrân neamţ, dl Bozsak I., a început să confecţioneze plase de sârmă pentru uşi şi ferestre, împotriva muştelor şi a ţânţarilor, precum şi site din plasă de sârmă. După trecerea la cele veşnice a bătrânului, un fiu de ţăran din satul Păuleşti s-a gândit că această meserie trebuie perpetuată, pentru a nu se pierde. Ioan Demian, acum în vârstă de 68 de ani, absolvent al Liceului "Emanuil Gojdu", şi-a adus aminte de sfaturile părinteşti ale tatălui său de pe când era elev: "Băiete, trebuie să înveţi şi o meserie, căci vorba proverbului, „Meseria este brăţară de aur". Astfel, a continuat tradiţia de împletit sârmă, începută de bătrânul Bozsak, un om ce a rămas în amintirea locuitorilor străzii. Din nefericire, nu şi-a putut desfăşura activitatea prea mult timp pe str. Costa-Foru, pentru că în 1988, atelierul de împletit sârmă a fost demolat împreună cu alte clădiri din zonă, pentru a face loc blocurilor de locuinţe. Nici în această situaţie iubitorul de artă nu s-a descurajat. Cine trece pe str. Piaţa Cetăţii la nr. 24, poate citi pe o tăbliţă îngustă "Atelier de împletit sârmă". În subsolul unui bloc, cu acordul locatarilor, la o maşină de împletit sârmă care funcţionează fără să producă zgomot, Ioan Demian, patronul atelierului, urmăreşte drumul şerpuit al capătului de sârmă din care creează garduri de diferite dimnesiuni, după preferinţele clienţilor. Firele de sârmă lucesc argintiu, lucrate parcă la un război de ţesut: gardurile pentru împrejmuirea curţilor, gospodării, parcuri, construcţii etc. Un calcul estimativ de rentabilitate ne arată că "artistul" nu rămâne cu prea mult profit, cheltuielile fiind mari: materia primă, impozitul, curentul electric, transportul... Oricum, într-o meserie pe cale de dispariţie, cum spuneam fără mare profit, perseverenţa meseriaşului este lăudabilă.