Meserii şi sate uitate de lume, sub povara civilizaţiei...
Rândurile de faţă sunt un strigăt de durere a sătenilor din Sărand, comuna Copăcel. Altă dată, în acest sat, existau servicii foarte căutate în mediul rural. Cum spun localnicii, fierar era un pensionar pe nume Babric I., îngirjitor de tauri unul pe nume Ghenţ F. Mai erau lemnari, dulgheri, olari etc. Păcat că vorbim despre toate la timpul trecut... Incredibil, dar adevărat. Acum, în secolul XXI, crescătorului de vaci din Sărand, dacă îi intră juninca în călduri, o leagă la o căruţă din sat şi o duce 6 km, până la Felcheriu. Până acolo, îi trec căldurile, dar îl trec şi toate sudorile pe bietul om. Dacă îi cade o potcoavă unui cal, gospodarul dă o fugă până în alt sat. În schimb, prin staţiile de autobuz, găseşti afişe cu invitaţii pentru tineret la distracţii: baluri şi discoteci. Câţi dintre tineri mai învaţă astăzi asemenea meserii? Nici unul! Nici autorităţile locale nu prea se gândesc la confortul şi uşurarea vieţii ţăranilor. Doar înainte de alegeri fac promisiuni, de cele mai multe ori deşarte. Poate ar fi bine ca Oficiul Judeţean de Consultanţă Agricolă să organizeze nişte cursuri pentru cei care ar dori să îmbrăţişeze aceste meserii. În mod sigur, de la Sărand, dar şi din alte sate, s-ar înscrie mulţi. Oare putem intra în Uniunea Europeană cu sate uitate de lume, fără meseriaşi?



Comentarii
Nu există nici un comentariu.