Săptămâna trecută, la noul sediu al Uniunii "Vatra Românească" Filiala Bihor, din str. Patrioţilor 2-4, s-a desfăşurat Simpozionul ştiinţific "Menumorut - 1200 de ani de organizare statală românească în Crişana". Organizatorii au fost: Uniunea "Vatra Românească" Filiala Bihor, Asociaţia Culturală Menumorut Oradea, Universitatea din Oradea - Departamentul de Istorie, Asociaţia Pro România Europeană, Academia Oamenilor de Ştiinţă din România - Secţia de Ştiinţe Istorice şi Arheologie.

În prezenţa a aproximativ 60 de membrii al Vetrei Româneşti, după un scurt cuvânt de deschidere rostit de prof. Gheorghe Damian, preşedinte al Vetrei Româneşti şi un cuvânt de introducere rostit de ec. Ionel Chivari, preşedintele Asociaţiei Culturale Menumorut Oradea, s-au susţinut două comunicări bazate pe rezultatele săpăturilor arheologice din Crişana şi Banat pentru perioada evului mediu timpuriu (sec.VIII-XII) dar şi pe interpretarea documentelor scrise referitoare la zonă din secolele XIII-XIV. Doi specialişti recunoscuţi pe plan naţional ca având contribuţii ştiinţifice de valoare în arheologia evului mediu timpuriu în Crişana şi Banat, prof.univ.dr. Dumitru Ţeicu, directorul Muzeului Banatului Montan din Reşiţa şi dr. Ioan Crişan, muzeograf la Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea, au susţinut comunicările "La începuturile evului mediu românesc. Românii din Banat şi Crişana la 1200", respectiv „Reţeaua aşezărilor medievale din Bihor în secolele VIII-X".

Tot în cadrul simpozionului, s-a amintit că anul trecut, sub egida Uniunii "Vatra Românească" Filiala Bihor, 38 de intelectuali orădeni, aparţinând întregului spectru politic al partidelor româneşti din Bihor, au fondat Asociaţia Culturală Menumorut Oradea. Fundaţia îşi propune ridicarea unui monument ecvestru a lui Menumorut, voievodul român din Crişana anilor 850-905. Astăzi suntem în etapa obţinerii prin subscripţie publică a fondurilor necesare (aproximativ 1.000.000 Euro) şi a fixării locului ridicării statuii. Din mai multe variante noi am opta pentru sensul giratoriu de pe B-dul Dacia, cu faţa statuii spre vest. Între atâtea statui, busturi, plăci comemorative, denumiri de străzi şi ONG-uri ale conaţionalilor noştri maghiari, o statuie aparţinând istoriei noastre naţionale credem că poate să-şi găsească locul. Şi aşa la acest capitol noi suntem corigenţi, deşi Oradea a avut şi are suficiente personalităţi ale românilor care au onorat urbea, Transilvania şi România. Deci sperăm ca la nivelul Consiliului Local Oradea şi a Consiliului Judeţean Bihor să primim înţelegerea şi sprijinul necesar.

În acest an, se sărbătoreşte 900 de ani de la atestarea documentară a Oradiei într-o diplomă a abaţiei benedictine din Zobor (Slovacia), în timpul regelui maghiar Coloman (1095-1116). Pe de altă parte, "Cronica pictată de la Viena" lansează legenda întemeierii Oradiei de către regele maghiar Ladislau I (1077-1095). Aflat la o vânătoare în zonă, fascinat de frumuseţea locurilor bihorene, el ridică o mănăstire pe malul stâng al Crişului. Coroborând aceste două informaţii s-ar crede că oraşul nostru a fost înfiinţat şi s-a dezvoltat odată cu cucerirea maghiară a zonei, pe o "terra deserta" sau măcar un spaţiu locuit de alte neamuri (slavi, bulgari, cazari), mai puţin de români. În realitate, ducele Menumorut este amintit de cronicarul maghiar Anonimus în cronica sa ca fiind în relaţii de vasalitate cu împăratul bizantin de la Constantinopol, ca şi celelalte spaţii româneşti de la est şi sud de Carpaţi, şi nu cu Papa de la Roma. Sistemul de conducere a voievodatului său era identic cu cel vest-european, a lui Carol cel Mare al francilor. Este vorba de conducerea itinerantă, adică nu exista o singură capitală, ci mai multe pe cuprinsul statului.

În acele capitale se adunau dările supuşilor, sub formă de hrană pentru curtea stăpânului. Acesta locuia timp de câteva luni în fiecare capitală. De aici conducea statul, dădea legi, primea solii străini - până la epuizarea hranei pentru curteni şi animale, după care se mutau în altă locaţie. Desigur, Carol cel Mare avea o capitală preferată, în cazul său Aachen, dotată cu clădiri mai impozante (palate, basilică, apeduct, terme, diferite clădiri, etc.). În cazul lui Menumorut, chiar dacă capitala sa preferată era Biharea, Anonimus mai pomeneşte cetăţile de la Satu Mare, Şimleu Silvaniei, Zalău. Puteau să fie chiar mai multe. Profesorul Titus Roşu vorbeşte şi de o cetate la Oradea, aflată sub stăpânirea lui Menumorut, plasată în secolele IX-X.

Specialiştii în arheologia evului mediu timpuriu pentru Europa centrală şi sud-estică au ajuns la concluzia, logică, potrivit căreia cuceritorii unui nou spaţiu îşi ridică aşezările fortificate (cetăţile) pe fundamentul fortificaţiilor mai vechi ale băştinaşilor. Dacă băştinaşii aveau fortificaţii de pământ cu palisadă (adică bârne de lemn care fixau valul de pământ) şi şanţuri în jurul fortificaţiei, cuceritorii puteau să ridice peste această bază şi ziduri din piatră.

Mai precizăm că istoricii medievişti cunosc că întotdeauna atestarea prin document scris a unei realităţi istorice (aşezare, mănăstire, toponime, formaţiune politică, numele liderului local) are loc mult după existenţa în fapt a respectivelor realităţi. Cercetările arheologice sunt cele care pot stabili cu mai multă exactitate vechimea unor aşezări şi locuirea acestora, înaintea apariţiei documentului scris.

În cazul nostru cetatea Oradea a fost întemeiată de băştinaşii români, urmaşii daco-romanilor, a populaţiei romanizate, alături de alte minorităţi etnice (bulgari, slavi, cazari) mult înainte de 1113 şi de cucerirea maghiară. Voievodul (Ducele - după terminologia latină) Menumorut este primul lider politic băştinaş al Crişanei, care a stăpânit zona, între cursurile inferioare ale Someşului şi Mureşului, până la Tisa, inclusiv cetatea Oradea. El s-a opus oştilor lui Arpad şi a găsit formula diplomatică de a apăra interesele supuşilor căsătorindu-şi fiica cu Zoltan, fiul războinicului Arpad. Importantă era liniştea şi continuitatea pentru comunitatea româno-slavă. Numărul băştinaşilor şi forţa lor biologică, superioară cotropitorilor străini, va învinge în timp - Crişana fiind mai apoi, până astăzi, o parte a României cu o majoritate demografică indiscutabil românească. De aceea trebuie să ne manifestăm cu demnitate originile şi drepturile noastre pe aceste meleaguri, astăzi în manieră europeană. Liderii noştri politici, de azi şi de mâine, trebuie să cunoască trecutul istoric pentru a nu se repeta greşelile acestuia şi să se manifeste ca atare.

Ec. Ionel Chivari