Atestat în toate teritoriile locuite de români, mărţişorul are o vechime de câteva mii de ani. Obiceiul exista şi la daci, fapt demonstrat prin descoperirile de pe şantierele arheologice unde s-au găsit şiraguri de pietricele de râu, vopsite în alb şi roşu. Aceste culori au rămas simboluri ale sexelor până în zilele noastre. De Mărţişor există o singură regulă - aceea de a dărui. Dacă la începuturile mărţişorului cea care îl dăruia era femeia cea mai bătrână din casă, iar cel care îl primea - copilul, acum nu se mai ţine cont de această regulă. Acum, copiii dăruiesc mamelor şi colegilor, părinţii dăruiesc copiilor, femeile dăruiesc prietenelor şi chiar prietenilor, iar bărbaţii soţiilor, fiicelor sau iubitelor... Mai întâi a fost şnurul alb cu negru Iniţial, şnurul mărţişorului avea două culori, alb şi negru, pentru că înainte culoarea neagră nu era asociată morţii, suferinţei. Mai târziu, negrul a fost înlocuit de roşu, semn al tinereţii şi al frumuseţii. Roşu semnifică primăvara, asociată unui nou început. Mărţişorul este un simbol care marchează ciclul anotimpurilor, al unuia care se duce şi al altuia care vine. Este un prag de trecere între anotimpuri. "Obiceiul mărţişorului este una dintre cele mai frumoase datini păstrate la români. Tradiţia dăruirii mărţişorului pare destul de veche, deşi menţionări sunt doar din secolul al XIX-lea. Majoritatea etnologilor sunt de părere că este o moştenire latină. În vechiul calendar lunar al romanilor, 1 martier coincidea cu începutul anului", relatează Crăciun Parasca, directorul interimar al Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Bihor. Numărul de mărţişoare primite - mândria fetelor În trecut, mamele erau cele care făceau mărţişoarele, special pentru copii. Treptat, ele au început să fie purtate şi de fete, apoi şi de femeile mai tinere. Se purta la încheietura mâinii drepte, la gât, ca un colier, iar bărbaţii îl puneau la căciulă ori la pălărie. Se punea şi la case, la porţi, pe acoperiş, ca să fie locuinţa protejată de duhurile rele ale iernii. Acum mărţişoarele se mai pun doar la piept sau la revere. În trecut, fetele se mândreau cu numărul mărţişoarelor primite, fapt care arăta frumuseţea şi atracţia asupra sexului opus. În prezent, rar mai pot fi văzuţi oameni care să îl poarte. În schimb, mărţişorul este dăruit şi primit cu drag. Mărţişorul este văzut uneori ca o obligaţie Mărţişorul este văzut de tot mai multe persoane ca o obligaţie. Mărţişorul trece prin mai multe mâini. Se întâmplă des ca persoana care primeşte un mărţişor să îl dăruiască alteia, iar aceasta, la rândul ei, să îl ofere altcuiva. Sunt persoane care scot din dulap mărţişoarele primite în anul precedent, pe care le face cadou pentru a economisi bani. Coroborat cu interesul tot mai scăzut pentru acest obicei, faptul că tot mai puţini sunt cei care poartă mărţişoare a dus la o scădere accentuată a vânzărilor. Numărul comercianţilor este tot mai mic, ca şi cantitatea de mărţişoare produsă. În plus, unii comercianţi rămân de la an la an cu mărţişoare, pe care le vând în anul următor. Mărţişorul alungă deochiul Există şi câteva superstiţii legate de mărţişor. De pildă, mamele, când puneau mărţişorul copilului, trebuia să aibă mare grijă să nu fie văzute de femeile însărcinate. Se considera că viitoarea mamă va naşte un copil pătat pe faţă. O altă credinţă populară este aceea că mărţişorul are proprietatea de a-l apăra pe purtător de diferite boli. Copilul trebuie să fie rumen la faţă şi să nu aibă pete de la vânt. Pentru asta, trebuia să poarte mărţişorul. Şi fetele, se spune, erau apărate de către mărţişor împotriva razelor soarelui, să nu se bronzeze. Şnurul mărţişorului trebuia împletit pentru că astfel cel în cauză era ferit de ghinion. Cine purta mărţişor nu era scuturat de friguri peste vară. Se mai spune că mărţişorul alungă şi deochiul. Între tradiţie şi legendă 1 martie coincidea cu începutul Anului Nou Sărbătoarea mărţişorului este una dintre cele mai frumoase datini păstrate la români. Tradiţia dăruirii lui pare destul de veche, deşi menţionările documentare se referă abia la începutul secolului al XIX-lea. Majoritatea etnologilor sunt de părere că e o moştenire latină. În vechiul calendar lunar al romanilor, 1 martie coincidea cu începutul Anului Nou, iar luna respectivă era dedicată zeului Marte, care, înainte de a deveni întruchiparea războiului, era o divinitate a vegetaţiei şi protector al căsătoriilor. Romanii mai celebrau la 1 martie "Matronalia", sărbătoarea femeilor, când bărbaţii ofereau daruri soţiilor. La români este ziua Babei Dochia - personaj mito-folcloric, descinzând din străvechiul cult al Marii-Mame, zeiţă a pământului şi vegetaţiei. Legarea mărţişorului, înainte de răsăritul soarelui În această zi, femeile şi fetele (uneori şi copiii) îşi agăţau la gât câte o monedă găurită, de obicei de argint, trimiţând la cultul lunar, deci preponderent feminin. Scopul legării sau punerii mărţişorului la gâtul sau mâinile copiilor este ca oamenii care îl poartă să aibă noroc în decursul anului, să fie deplin sănătoşi şi curaţi ca argintul o dată cu venirea primăverii. Punerea sau legarea mărţişorului se întâmplă de obicei la 1 martie, dis de dimineaţă, până nu răsare soarele. Pentru a se ajunge la firul împletit alb-roşu, se luau în calcul toate măsurile celui ce urma să îl poarte, precum şi dimensiunile căilor de acces în teritoriul familial: porţi, uşi şi ferestre. Dimensiunile spaţiului, în care evolua viaţa purtătorului de mărţişor, trebuiau ele însele inserate în magia talismanului, magie care, ulterior, se transmitea asupra naturii, atunci când firul, o dată purtat, era agăţat în crengile unui pom fructifer pentru a-l apăra şi a-i spori roada. Mărţişorul se poartă în zilele Babei Dochia Se mai obişnuia ca mărţişorul să se pună sub cloşcă sau să se păstreze la icoană. Rostul lui era ca, prin magia împletirii armoniase a celor două fire ce simbolizau unitatea contrariilor (lumină - întuneric, căldură - frig, iarnă - vară), să aducă sănătate şi pază de boli. Cele două culori împletite mai simbolizau şi dragostea şi ura, viaţa şi moartea, binele şi răul. Alţii purtau mărţişorul până soseau berzele (cocostârcii), iar atunci îl aruncă după aceştia, zicând "Na-ţi negreţeleŞi dă-mi albeţele!" Mărţişorul se poartă în zilele Babei Dochia (1-9 martie) şi există şi acum obiceiul de a-ţi alege o anume zi, din această perioadă, ca simbol al calităţii vieţii din an. În mod firesc, o zi însorită va prevesti un an bun, iar una mohorâtă un an pe măsură. Se anunţă un Mărţişor "dificil": femeile domină numeric bărbaţii din România Bărbaţii dornici să ofere cadouri soţiilor, iubitelor, mamelor sau surorilor vor avea o lună martie "dificilă", consideră Institutul Naţional de Statistică (INS), având în vedere că la fiecare 95 de persoane de sex masculin există 100 de femei. Statisticile arată că femeile reprezintă 51,2% din totalul locuitorilor din România, cu 11.102.000 de reprezentate (la 1 iulie 2004). Dintre acestea, 55,8% locuiesc la oraş, restul acceptând viaţa de la ţară. În România există peste cinci milioane de femei potenţiale mame (femei cu vârsta între 15-49 de ani). INS arată că vârsta medie la care femeile din mediul urban aleg să fie mame diferă semnificativ de cea a femeilor din mediul rural. Astfel, la oraş, femeile dau naştere primului copil la 27,1 ani, comparativ cu cei 25,4 ani ai femeilor din mediul rural. INS anunţă că anul trecut s-au înregistrat 133.953 de căsătorii, cu aproape 5.000 mai multe decât în 2003. Cea mai "productivă" lună pentru organizarea căsătoriiilor a fost august (15,3% din total), iar cea mai săracă a fost aprilie (3,2%). De asemenea, tot statisticile arată că româncele trăiesc cu peste şapte ani mai mult decât bărbaţii, până la vârsta medie de 74,78 de ani. În plus, din cele peste zece milioane de persoane active din România, 45,4% sunt femei. Cele mai multe dintre ele lucrează în agricultură, silvicultură şi pescuit (peste un milion), dar şi în comerţ sau industrie. Aproximativ 80.000 de femei sunt conducători din administraţia publică, unităţi economico-sociale şi politice. Aproape 40.000 de femei au statutul profesional de ?patron?. Din totalul de populaţie activă feminină, peste un milion au absolvit doar liceul şi aproximativ 800.000 au urmat şcoli profesionale şi de ucenici. De asemenea, printre femeile active, în România, locuiesc peste 574.000 de absolvente de învăţământ superior. Bărbaţii nu se confruntă numai cu numărul mare de femei cărora trebuie să le ofere cadouri, ci şi cu numărul insuficient de flori produse în România. Astfel, în februarie şi martie 2004, s-au importat flori de peste 1,3 milioane de euro. Garoafele, trandafirii, orhideele şi crizantemele au fost preferatele românilor.