Mai demult, de 1 Martie, se oferea celor dragi un bănuţ legat cu un şnur din două aţe răsucite, una albă şi alta roşie, ca simbol al primăverii. Acum, în locul bănuţului, se dăruiesc tot felul de figurine, bijuterii sau flori, iar şnurul alb-roşu este din mătase. Semnificaţia a rămas însă aceeaşi: dacă porţi mărţişor, vei avea parte de noroc şi fericire.

Au trecut atât de mulţi ani de când a fost oferit primul mărţişor, încât li s-a pierdut şirul. Chiar şi aşa, bătrân cum este, mărţişorul continuă să fie un simbol al speranţei, iar persoanele care îl oferă sau care îl primesc sunt la fel de emoţionate. La origine, acest simbol al reînvierii naturii consta într-o monedă de aur, la care se ataşa un şnur făcut din două aţe răsucite, una roşie şi alta albă. Copiii o purtau la gât, pentru a le aduce noroc şi fericire. Acum, în locul bănuţului, sunt oferite figurine de tot felul, dar şnurul alb-roşu simbolizează acelaşi lucru. Mărţişorul e dăruit tot în prima zi din martie, de Ziua Babei Dochia, o femeie despre care se spune că era frumoasă şi bogată, că şi-a trăit tinereţea în desfrâu, iar la bătrâneţe s-a pocăit, a împărţit averea la săraci şi s-a retras la mânăstire. O altă legendă spune că bătrâna purta nouă cojoace, iar pe măsură ce renunţa la ele, la începutul primăverii, provoca schimbări ale vremii. Şi acum, oamenii îşi aleg o "babă", adică una din primele nouă zile din martie, pentru a vedea, în funcţie de vreme, cum le este sufletul sau dacă anul va fi norocos.

Tradiţia spune că mărţişorul se poartă până în momentul în care înfloresc trandafirii sau vişinii, atunci firul roşu se pune pe un trandafir sau pe o ramură de vişin. În unele regiuni, mărţişorul se poartă atât cât durează zilele Babelor sau până la Florii, când se scoate şi se agaţă de crengile unui copac. Se crede că, dacă pomul va rodi, omul va avea noroc. Atunci când mărţişorul este aruncat după o pasăre, purtătorul va fi uşor ca zburătoarea.