Cine nu s-a întrebat, măcar o dată, ce interese îi animă pe unii dintre parveniţii perioadei de tranziţie să amuşine la poarta unor partide aflate la putere, să agite, cu întreaga lor impostură, principiile şi sloganele unor ideologii pe care nu le înţeleg, nu le practică, dar le propovăduiesc sforăitor şi demagogic? Am iniţiat un sondaj de opinie printre cetăţenii municipiului, privind modul clientelar prin care banul public este dirijat de unii dintre aleşii locali spre satisfacerea propriilor interese, primele răspunsuri fiind deja publicate în această pagină. Cei intervievaţi au fost de-a dreptul şocaţi aflând că, în vreme ce artere importante ale municipiului arată ca în Evul Mediu, stradele din vârf de deal, care au luat fiinţă în ultimii ani, după ce potentaţii zilei au acaparat terenuri la preţuri derizorii, se bucură de întreaga atenţie a edililor. Scenariul acestor inginerii financiare e diabolic şi ar trebui să intre în atenţia Departamentului Naţional Anticorupţie: după ce terenurile au intrat în proprietatea baronilor locali pe bani de nimic, fiind slab cotate pe piaţa imobiliară tocmai datorită accesului greoi şi inexistenţei infrastructurii, se trag sforile în Consiliul Local pentru introducerea utilităţilor şi sistematizarea rutieră, pentru ca, în cele din urmă, parcelele excedentare să fie vândute la preţuri de zeci de ori mai mari. Profiturile fabuloase ale acestor latifundiari se datorează în exclusivitate utilizării banului public pentru ridicarea confortului urban al proprietăţilor lor funciare. Strada Caişilor din Oradea este un exemplu elocvent în acest sens, după ce a beneficiat în ultimii doi ani de investiţii utilitare care depăşesc 14 miliarde lei vechi. Nu întâmplător, doi dintre locatarii acestei artere sunt consilieri ai Partidului Democrat, formaţiune care, alături de UDMR, face legea în Oradea şi întreg judeţul Bihor. Dacă despre Ceauşescu se spunea că după ce ridica o mână, indicând o anumită direcţie, toate casele de pe acel aliniament cădeau pradă buldozerelor, în privinţa consilierilor PD, lucrurile stau taman pe dos. Ei ridică o mână, indicând o anumită stradă, iar basculanta plină cu bani publici este descărcată în faţa porţii lor. De ce ar proceda Petruţ Vasile, fost maistru de la canalizare, în prezent locotenent al primarului de Oradea, altfel decât şeful lui? Dacă Petru Filip, în cunoştinţă de cauză, câtă vreme era edilul şef al municipiului, a concesionat un teren amplasat în interiorul viitoarei zone metropolitane, construindu-şi o vilă de miliardar din leafă de bugetar, ştiind că în câţiva ani preţurile vor exploda, Petruţ Vasile nu s-a lăsat mai prejos şi a achizionat peste 10.000 metri pătraţi de teren pe strada Caişilor, suficienţi pentru a-şi dăinui o vilă impunătoare, dar şi pentru a revinde parcele "la cheie" altor intreprinzători. Nu înainte de efectuarea unor investiţii publice de miliarde, care au condus la creşterea ameţitoare a preţului pe metru pătrat de teren. Ca o culme a neruşinării, aceiaşi edili care s-au arătat generoşi cu cheltuirea banului public în interes privat au devenit brusc zgârciţi, când a venit vremea recuperării investiţiilor efectuate, uitând să ridice nivelul de impozitare al imobilelor de pe strada Caişilor, încadrate pe mai departe în grupa de zonare fiscală C, deşi beneficiază de privilegii utilitare demne de zona A. Iar dacă cineva s-a întrebat, măcar o dată, ce interese îi animă pe unii dintre parveniţii perioadei de tranziţie să amuşine la poarta unor partide aflate la putere, să agite, cu întreaga lor impostură, principiile şi sloganele unor ideologii pe care nu le înţeleg, nu le practică, dar le propovăduiesc sforăitor şi demagogic, după parcurgerea acestui articol, răspunsul vine de la sine...