O bucurie fără margini. Asta se putea citi ieri pe chipul părintelui Mihai Vătămănelu, parohul Mănăstirii Franciscane Greco-Catolice "Adormirea Maicii Domnului", din Oradea, când meşterii de la "Optimedia" au început montarea celor 12 vitralii în locul ferestrelor existente, el reuşind astfel să ducă mai departe visul predecesorului său, părintele Damian Blăjuţ, trecut prea devreme la cele veşnice. Credincioşii sunt invitaţi astăzi, 16 aprilie, în sfântă zi de Joia Mare, când este rânduită Denia celor 12 Evanghelii, pentru a asista, de la ora 18:00, la slujba de sfinţire a vitraliilor, oficiată de PS Sa Virgil Bercea, episcopul greco-catolic de Oradea.

Întâmplarea face că, acum doi ani, tot în Joia Mare, părintele Damian le făcea o mare surpriză credincioşilor veniţi să participe la slujba Deniilor Mari, reuşind să monteze un vitraliu unic în ţară, reprezentând "Cina cea de taină". Ulterior, în Sfântul Altar, au fost montate şi celelalte două vitralii, cu Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, respectiv cele care înfăţişează scene din viaţa lui Iisus şi a Fecioarei Maria. Părintele Damian mai intenţiona să înlocuiască ferestrele din biserică cu vitralii. N-a mai apucat, pentru că, pe 1 martie 2008, a fost chemat la Domnul. Iată, însă, că cel care i-a urmat în funcţie, părintele Mihai Vătămănelu, a reuşit să-i împlinească visul, cu sprijinul credincioşilor din Parohie, al Ordinului Franciscan Conventual, respectiv al Ordinului Franciscan Terţiar. Vitraliile reprezintă sfinţi, din epoci diferite şi din toate categoriile sociale. Este vorba de: Sfântul Francisc de Assisi, Sfânta Clara, Sfântul Anton de Padova, Sfântul Padre Pio, Sfântul Maximilian Kolbe, Sfântul Juan Diego, Sfânta Tereza de Lisieux, Sfânta Rita de Cascia, Maica Tereza de Calcutta, Papa Ioan Paul al II-lea, Sfânta Maria Goretti, Sfântul Dominic Savio. Atât primele vitralii, cât şi acestea din urmă au fost realizate în Italia, din sticlă de Murano, de către doi artişti, Amalia Verzea şi soţul ei, Gabriel Iliuţă, ambii originari din România, dar stabiliţi în prezent în Italia.

"Fiecare lucrare este pentru noi asemeni unui copil, pe care, după ce îl creşti, trebuie să îl arunci în lume, de care te desparţi foarte greu. Sunt lucrări care implică o foarte mare încărcătură emoţională şi sentimentală, o foarte mare responsabilitate, conştienţi fiind că ele vor rămâne şi în viziunea veacurilor viitoare şi trebuie să aibă acelaşi impact", ne-a mărturisit Amalia Verzea.