Preşedintele Traian Băsescu va prezenta, azi, în Parlament concluziile raportului Tismăneanu şi va cere condamnarea comunismului, la un an şi jumătate după primele solicitări publice în acest sens şi într-o atmosferă care nu se anunţă tocmai prietenoasă. Solicitările publice privind condamnarea comunismului adresate Cotroceniului au căpătat consistenţă după 9 mai 2005, când preşedintele Băsescu a fost prezent, la Moscova, la ceremoniile legate de aniversarea Zilei Victoriei împotriva fascismului. Ulterior, preşedintele a fost întrebat de ce nu a avut o conduită similară balticilor, care au blamat totalitarismul de sorginte bolşevică. În iunie 2005, "Revista 22" a publicat scrisoarea deschisă "Apel pentru România", prin care şeful statului era invitat să dea curs cererilor tot mai insistente ale unei părţi a societăţii civile vizând condamnarea comunismului. La rândul său, Ticu Dumitrescu a insistat, în cadrul unei întrevederi cu Băsescu, în acelaşi sens. Preşedintele nu a respins iniţiativa, dar a precizat că un astfel de demers poate fi fundamentat, după modelul recunoaşterii Holocaustului, numai în urma constituirii unei comisii de specialişti care să îşi asume concluziile unui raport referitor la crimele şi excesele regimului comunist în România. De asemenea, în interviurile acordate presei pe parcursul anului 2005, Băsescu nu a ascuns că absenţa sa din ţară l-a împiedicat să trăiască toate constrângerile la care erau supuşi românii în "Epoca de Aur", unele fiindu-i totuşi cunoscute din relatările familiei. În plus, el a susţinut că trebuie văzut în ce măsură comunismul trebuie condamnat in integrum sau trebuie exorcizate punctual numai aspectele considerate nefaste. În faţa apatiei prezidenţiale, prin Hotărârea nr. 1.724 din 21 decembrie 2005, Guvernul a decis înfiinţarea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România (IICCR). Instituţia a fost pusă în subordinea Executivului şi în coordonarea premierului Călin Popescu Tăriceanu. Decizia Cabinetului avea o dublă motivaţie: pe de o parte se înscria în logica cruciadei anticomuniste declanşate de liberali, iar pe de altă parte, reprezenta un episod inedit al luptei dintre palate. În mod semnificativ, în funcţia de preşedinte al IICCR a fost numit istoricul Marius Oprea, care fusese desemnat, în aceeaşi lună, consilier al primului-ministru pe probleme de securitate naţională, calitate în care acesta urma să reprezinte Guvernul în controversată Comunitate Naţională de Informaţii. Neagreeat de Băsescu, istoricul, adversar declarat şi neîmpăcat al Securităţii şi al moştenitorilor săi, a aflat însă în mai 2006 că nu a primit avizul Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat. Tăriceanu a replicat prin condamnarea sui generis a comunismului. La 22 februarie 2006, Legea nr. 187 din 7 decembrie 1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică a fost modificată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 16/2006. În preambulul actului normativ se afirma negru pe alb că: "În perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945-22 decembrie 1989, Partidul Comunist Român a exercitat, în special prin organele securităţii statului, parte a poliţiei politice, o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale. Aceasta îndreptăţeşte accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, în condiţiile prezentei legi". Cu toate acestea, Băsescu a preferat să ignore cererile tot mai persistente ale societăţii civile. La 10 martie 2006, la sediul Grupului pentru Dialog Social a fost lansat un Apel prin care i se cerea şefului statului să mergă în Parlament cu un mesaj de anatemizare a regimului roşu. Apelul a fost semnat de peste 30 de organizaţii ale societăţii civile şi de sute de personalităţi. În acest context, la 5 aprilie 2006, preşedintele Traian Băsescu a anunţat că a decis să înfiinţeze o comisie prezidenţială pentru analiza dictaturii comuniste din România. Istoricul şi politogolul Vladimir Tismăneanu a fost desemnat să conducă grupul de experţi însărcinat să elaboreze sinteza ştiinţifică dorită de şeful statului. Faptul că numele lui Ion Iliescu apare în raport la categoria "vinovaţi de impunerea şi perpetuarea unui sistem bazat pe fărădelege", precum şi în capitolele care se referă la responsabilii menţinerii la putere a regimului comunist nu reprezintă o surpriză. Era previzibilă menţionarea sa şi la capitolul "Îndoctrinarea populaţiei", unde Ion Iliescu este nominalizat alături de Mihai Roller, Paul Niculescu-Mizil, Walter Roman (tatăl fostului premier Petre Roman), Silviu Brucan şi alţii. Raportul îi mai enumeră pe Corneliu Vadim Tudor, Adrian Păunescu, Gisella Vass (bunica lui Bogdan Olteanu) şi Dinu Săraru. Dincolo de respingerea vehementă a concluziilor documentului din partea celor incriminaţi, gestul preşedintelui nu este decât un simplu paliativ moral. La 17 ani de la Revoluţia din 1989, România este condamnată la CEDO pentru modul în care s-a făcut restituirea proprietăţilor confiscate de regimul comunist, mecanismul de despăgubire prin Fondul Proprietatea e ineficient, deconspirarea securiştilor şi a colaboratorilor lor e compromisă de lipsa de seriozitate a CNSAS, iar Legea lustraţiei s-a împotmolit în Parlament. În aceste condiţii, chiar şi după aderarea la Uniunea Europeană, stafia comunismului va mai continua o vreme să bântuie prin România.