În loc să filtreze cererile şi pretenţiile aberante ale unor moştenitori care solicită retrocedări mai mult sau mai puţin întemeiate, autorităţile locale orădene le dau acestora apă la moară, încălcând flagrant litera legii şi expunându-se unor sancţiuni pedepsite cu închisoarea. Mai mult, deşi există cazuri în care moştenitorii de drept ar putea beneficia de despăgubiri băneşti din partea Statului Român, autorităţile îi pun pe piste false, încurajându-i să solicite restituirea în natură a unor imobile care nici măcar nu fac obiectul legii. Dar, mai ştii, iuţeala de mână a funcţionarilor şi nebăgarea de seamă a instanţelor pot aduce beneficii substanţiale celor care au ajuns să formeze o adevărată mafie a retrocedărilor ilegale, dar şi prejudicii imense unor persoane juridice private, care se pot trezi cu investiţiile... naţionalizate.

Două orădence, Bereczky Maria Etelca şi Margareta Tompa, au notificat Prefectura Bihor, solicitând, în baza Legii 10 /2001, despăgubiri în bani pentru mai multe imobile din Oradea, printre care şi cel al Hotelului Astoria, din str. Teatrului nr. 1-2. La rândul ei, Prefectura a trimis notificarea către Primăria Oradea, care, la sfârşitul anului 2006, a transmis-o către proprietarul de drept al Hotelului Astoria, preluat cu acte în regulă şi bună credinţă de la FPS prin procesul de privatizare. Întâmplător sau nu, notificarea Primăriei este adresată către SC "Crişul SA Complex Transilvania şi Astoria", vechea denumire a defunctei societăţii de stat, tocmai pentru a crea confuzie cu privire la participarea statului la capitalul acestei societăţi. În realitate, deţinătorul Hotelului Astoria este SC Transilvania Complex SA, societate comercială cu capital integral privat, la care statul nu are nicio acţiune, iar imobilul revendicat nu poate fi restituit în natură. Şi asta, pentru că Hotelul Astoria nu face obiectul art. 21 din Legea 10/ 2001, care include în categoria imobilelor ce pot fi restituite persoanei îndreptăţite, în natură, doar "terenuri şi construcţii - preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public". Or, imobilul în cauză este deţinut de o persoană juridică română privată, societate pe acţiuni închisă, la care Statul Român nu deţine nicio participare. Deşi aceste aspecte sunt clarificate de lege, persoana juridică privată neavând nicio responsabilitate în asemenea cazuri, autorităţile i-au transmis acesteia notificarea, chiar dacă, potrivit aceleiaşi Legi 10, "fapta de a notifica persoana juridică deţinătoare a imobilului, ştiind că nu este îndreptăţită potrivit prezentei legi la măsuri reparatorii, în scopul de a împiedica încheierea actelor juridice de înstrăinare a acestuia sau a actelor juridice în cadrul procesului de privatizare, dacă s-a pricinuit o pagubă, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă".
Chiar dacă SC Transilvania Complex a respins, pe bună dreptate, cererea celor două moştenitoare, acestea s-au adresat instanţei de judecată, principala pretenţie a reclamantelor fiind restituirea în natură a hotelului, deşi, prin notificarea adresată Prefecturii Bihor, au solicitat numai despăgubiri băneşti. În loc să ţină cont de situaţia juridică reală şi de titlul de proprietate deţinut de SC Transilvania Complex, autorităţile transmit notificări în dispreţul legii, privându-i până şi pe moştenitori de despăgubirile băneşti pe care le-ar putea primi din partea statului.

În timp ce proprietarii ale căror bunuri au fost naţionalizate de regimul comunist şi care deţin titluri de despăgubire fac coadă la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP), depunându-şi dosarele pentru acordarea de despăgubiri în numerar şi acţiuni la Fondul Proprietatea, putând opta pentru bani cash până la contravaloarea a maximum 500.000 de lei noi pentru fiecare dosar conexat de despăgubire, cele două moştenitoare orădence sunt plimbate pe drumuri de autorităţile locale, care se preocupă, mai degrabă, cu "naţionalizarea investiţiilor", decât cu respectarea legii, în timp ce persoanele juridice, privatizate legal, sunt confundate cu cele de stat şi făcute responsabile de preluările abuzive ale regimului comunist.