Politicienii pot fi sponsorizaţi de către... oricine! Potrivit legii româneşti referitoare la finanţarea partidelor politice, orice persoană, fie ea fizică sau juridică, poate ?ajuta? un partid politic cu diverse sume de bani, care să-l ajute atât în activitatea de zi cu zi, cât mai ales acum, când campania electorală bate la uşă şi se apropie momentul în care "încrederea" posesorului de buletin de vot va fi "vânată" cu tenacitate de politicieni, în speranţa unei noi aburcări pe fotoliile de aleşi ai plebei, dornici să ajute populaţia să progresez... Sumele de bani cu care partidele pot să-şi construiască - şi să aplice - strategia electorală sunt cotizaţiile propriilor membri, donaţiile şi legatele, veniturile provenite din activităţi proprii şi subvenţii de la bugetul de stat. Ban cu ban se face de-o... cotizaţie Legea 43 a apărut în anul 2003 şi şi-a propus să delimiteze, la modul clar, aşa cum nici un alt act normativ n-a făcut-o până la acea dată, până unde se pot întinde politicienii sub "plapuma" banului public - pentru că una dintre surse este subvenţia de stat, şi de unde trebuie să se anexeze "franjurii" banilor vărsaţi în conturi de simpatizanţii partidelor politice. Astfel, cotizaţiile de partid, plătibile lunar pot avea orice cuantum, cu specificarea că suma lor anuală nu poate depăşi, per membru, valoarea a 100 de salarii minime brute pe ţară. O persoană fizică, membră sau nu de partid, poate face să şi doneze bani partidului pe care-l simpatizează, în limita anuală a 200 de salarii minime brute pe economie, respectiv, în cazul persoanelor fizice, a 500 de salarii minime brute pe ţară. Identificarea donatorului - obligatorie Unde-i lege, nu-i tocmeală, iar legea finanţării spune clar că persoana care face o donaţie nu poate să se ascundă după perdeaua anonimatului. Există şi o excepţie de la această regulă: dacă vreţi să donaţi o sumă de cel mult 10 salarii minime brute pe ţară, deci vreo 2,5 milioane de lei, nu e musai să vă "deconspiraţi". Partidul trebuie, însă, să-şi facă ordine în acte şi să treacă, la catastif, în evidenţele contabile, orice sumă pe care a primit-o cu acest titlu. Mai mult, până la data de 1 martie a anului următor celui în care se face donaţia, există obligaţia publicării în Monitorul Oficial - partea a treia- a listei persoanelor care au donat mai mult de 10 salarii minime brute pe ţară, dar şi suma donaţiilor confidenţiale. Şi statul cotizează, nu-i aşa? Şi această ?entitate? virtuală are obligaţia legală de a contribui la rotunjirea veniturilor partidelor. Desigur, sumele sunt în funcţie de rolul formaţiunii politice pe eşichierul politic românesc. Per ansamblu, valoarea subvenţiilor acordate, anual, de la bugetul de stat, tuturor partidelor politice nu poate depăşi 0,04% din veniturile care se estimează a fi realizate la bugetul Statului în anul respectiv. Toate partidele care au reprezentanţi, la începutul legislaturii, în grupurile parlamentare din cel puţin o Cameră a Parlamentului primesc o subvenţie de bază. Se adaugă, apoi, o sumă proporţională cu numărul de mandate, neputându-se depăşi de cinci ori subvenţia de bază. Pentru un mandat, subvenţia de stat este egală cu 2/3 din totalul subvenţiilor de la bugetul de stat pentru partide, împărţit la numărul total al parlamentarilor. Când se declanşează campania electorală, este posibil ca, la această sumă, să se adauge şi o alta, care ar putea fi stabilită, eventual, printr-o lege specială a Parlamentului României. De menţionat că Legea finanţării cuprinde şi un articol care obligă eventualii beneficiari ai unor subvenţii de campanie să dea banii înapoi statului, în cazul în care nu ating pragul electoral de 5%, respectiv 8%, în cazul alianţelor. Cât se va cheltui în campanie? Nimeni nu poate răspunde, deocamdată, la această întrebare. Cert este că va fi vorba de sume de ordinul miliardelor, legea stabilind, însă, şi nişte limite ale acestor cheltuieli: 150 de salarii minime brute pe ţară pentru fiecare candidat la funcţia de deputat sau senator, 20 de salarii minime - pentru un candidat la Consiliul Judeţean, 15 - pentru unul la Consiliul Local al municipiilor reşedinţă de judeţ, 10 - pentru un candidat la funcţia de Consilier Local al unui municipiu sau oraş şi 2 - pentru un candidat la funcţia de consilier comunal. Cel mai bine "cotaţi" sunt candidaţii la primării: pentru persoana care candidează pentru funcţia de primar general al capitalei se pot cheltui până la 10.000 de salarii minime brute pe ţară, 2000 - pentru candidatul la Primăria unui municipiu reşedinţă de judeţ, 500 - pentru un candidat la funcţia de primar al unui oraş sau municipiu, şi, în fine, 20 de salarii de bază minime brute pe ţară pentru fiecare candidat la funcţia de primar comunal...