Trei ziarişti români au fost răpiţi în Irak Doi jurnalişti ai postului de televiziune Prima TV şi unul de la cotidianul "România liberă" au fost daţi dispăruţi în Irak, iar MAE împreună cu principalele servicii de informaţii au format o echipă pentru a gestiona situaţia creată. Ministerul Afacerilor Externe împreună cu principalele servicii de informaţii ale României au constituit o echipă de gestiune informativă a situaţiei, în urma unei sesizări privind dispariţia, în Irak, a unei echipe de trei jurnalişti români. Este vorba despre Marie-Jeanne Ion şi Sorin Dumitru Miscoci, ambii de la Prima TV, şi Eduard Ovidiu Ohanesian, de la "România liberă". După toate probabilităţile, jurnaliştii au fost răpiţi de un grup de rebeli într-un cartier mărginaş al Bagdadului, în jurul orei 19.45, ora României. În momentul răpirii Marie Jeanne Ion a reuşit să sune în redacţie. Cei care au ascultat convorbirea au înţeles că aceasta încearcă să le explice răpitorilor că nu are rost să recurgă la acest act pentru că sunt doar ziarişti români, care nu au bani pentru o eventuală răscumpărare. Marie Jeanne Ion a încercat să anunţe că sunt răpiţi şi că trebuie sunată ambasada română din Bagdad. Din convorbirea acesteia cu postul de televiziune a mai reieşit că erau într-o maşina cu care trebuiau să ajungă în cartierul Al Hamiryah. Echipa de jurnalişti români se afla în Bagdad de 5 zile pentru a realiza interviuri cu premierul irakian şi cu noul preşedinte al Irakului, desemnat ieri de Parlament. Ministerul de Externe, reprezentanţi ai preşedinţiei şi ai serviciilor secrete au constituit deja o celulă de criză care să gestioneze situaţia. Cei trei ziarişti români daţi dispăruţi în Irak se alătură unei lungi liste de cetăţeni străini răpiţi în Irak de diferite grupări şi sub diferite pretexte. Unii dintre jurnalişti au fost eliberaţi după o zi, alţi după o săptămână sau chiar o lună, dar au existat şi cazuri în care ei au fost ucişi. Criza ziariştilor răpiţi pune autorităţile pe jar În cazul ziariştilor români - Marie-Jeanne Ion şi cameramanul Sorin Dumitru Mişcoci de la Prima TV şi reporterul Ovidiu Ohanesian, de la cotidianul "România Liberă" - aflaţi la Bagdad într-o vizită de documentare, dispariţia lor are loc imediat după ce preşedintele Traian Băsescu a vizitat trupele române din Afganistan şi Irak şi în ziua în care a fost publicat un sondaj de opinie CURS, care indica faptul că majoritatea populaţiei nu este de acord cu prezenţa militarilor români în Irak. Celulă de criză la Palatul Cotroceni Răpirile comise în Irak au fost folosite deseori în scopuri politice, pentru a determina retragerea unor ţări din coaliţia multinaţională din Irak, iar România se numără printre membrii acesteia. Cu toate acestea, până în prezent cetăţenii români aflaţi în Irak nu au făcut obiectul nici unui atac sau tentative de răpire. Situaţia ziariştilor români este însă unică prin faptul că ei au reuşit să ia legătura cu redacţia postului de televiziune Prima chiar în momentul răpirii. Operaţiunile de eliberare a ostaticilor sunt înconjurate de cele mai multe ori de mister, ulterior circulând diferite variante - pornind de la achitarea de răscumpărări şi ajungând până la operaţiuni ale forţelor americane sau serviciilor de informaţii, rareori dezminţite sau confirmate oficial. Preşedintele Traian Băsescu a anunţat, încă de luni seara, că a luat legătura serviciile de informaţii ale statelor aliate, iar structurile statului se află în alertă. În cursul zilei de ieri, Băsescu a convocat o şedinţă operativă la Palatul Cotroceni, cu scopul de a ţine sub control, observaţie şi analiză acţiunea de recuperare a celor trei ziarişti români dispăruţi în seara zilei de luni, în capitala Irakului. La şedinţă au participat şefii principalelor servicii secrete româneşti - SRI, SIE şi DIA -, ministrul de Externe şi consilierii prezidenţiali pe politică externă şi internă. O industrie profitabilă Răpirea cetăţenilor străini devenise, anul trecut, una dintre cele mai profitabile industrii în Irak, ţară unde mişcarea de rezistenţă împotriva trupelor americane ia cele mai diverse forme şi unde acţionează numeroase grupări islamiste, multe având legături cu reţeaua al-Qaida. Unele dintre aceste grupări răpesc occidentali în scopuri strict lucrative, nedorind decât să obţină recompense şi acţionând relativ dezorganizat, în multe cazuri predându-i ulterior unor mişcări bine organizate. La rândul lor, acestea pot decide să îi elibereze pe ostatici sau cer, în schimbul eliberării lor, adoptarea de măsuri politice, care merg de la eliberarea deţinuţilor musulmani din ţara de origine a ostaticilor până la retragerea trupelor acesteia din Irak. Numărul grupurilor islamiste care revendică răpiri este în continuă creştere, dar cele mai cunoscute sunt Tawhid wal Jihad, grupare legată de Abu Musab al-Zarqawi, Ansar al-Sunna şi Armata Islamică din Irak, toate bănuite de legături cu al-Qaida. Al-Zarqawi, pentru capturarea căruia Statele Unite oferă o recompensă de 25 de milioane de dolari, este acuzat pentru majoritatea violenţelor din Irak, gruparea sa revendicînd şi majoritatea atacurilor. Printre grupările active în Irak se mai numără Armata Secretă Islamică, Brigada Groazei, Brigada salafistă Abu Bakr al-Seddiq, Escadroanele Mujahedinilor - Irak, Drapelele Negre sau Monoteism şi Jihad. De fapt, numele multora dintre aceste grupări apar pentru prima dată în momentul în care militanţii revendică un atac sau o răpire. Libertatea presei, sub teroare Mulţi dintre ziariştii luaţi ostatici în Irak şi-au redobândit libertatea, deşi, de cele mai multe ori, condiţiile eliberării sunt neclare, în mare măsură şi datorită implicării mai multor servicii secrete în operaţiuni. Cel mai recent exemplu în acest sens este cazul ziaristei italiene Giuliana Sgrena, dispărută în data de 4 februarie. A doua zi, răpirea a fost revendicată de două grupări - Organizaţia Jihadului din ţara Rafidain (Mespotamia), condusă de Abu Mussab al-Zarqawi, şi Organizaţia Jihadului Islamic. Situaţia nu este foarte neobişnuită, deoarece gruparea condusă de al-Zarqawi revendică deseori atentate sau răpiri, chiar dacă acestea nu sunt comise direct de militanţii săi. După alte zece zile, televiziunile italiene au transmis o înregistrare video a ziaristei, care a cerut, plângând, retragerea trupelor italiene din Irak. Operaţiunea de eliberare, care a avut loc la 4 martie şi în care au fost implicate serviciile speciale italiene, s-a încheiat tragic, unul dintre agenţii care negociaseră cu răpitorii fiind ucis de militarii americani, iar ziarista, rănită. Uneori însă ziariştii răpiţi sunt eliberaţi după scurt timp, fără ca revendicările răpitorilor să fie îndeplinite sau să existe informaţii clare privind motivele răpirii sau eliberării lor. Acesta a fost cazul unui grup de trei ziarişti cehi, răpit în luna aprilie a anului trecut la nord de Bagdad şi eliberat după mai puţin de o săptămână. Un alt ziarist, americanul James Brandon, a fost răpit din camera sa de hotel din Basra în luna august a anului trecut, fiind eliberat a doua zi. Când negociatorii tac, armele vorbesc Cu toate acestea, negocierile nu sunt întotdeauna încununate de succes, aşa cum s-a întâmplat în cazul unor ostatici bulgari răpiţi în Irak în iulie 2004. În schimbul punerii lor în libertate, răpitorii au cerut eliberarea, în termen de 24 de ore, a tuturor deţinuţilor irakieni aflaţi în custodia forţelor americane. Autorităţile de la Sofia au declarat că nu vor ceda şantajului şi nu îşi vor retrage trupele din Irak, precizând însă că, oricum, revendicările sunt de competenţa autorităţilor de la Bagdad. Premierul bulgar a declarat că Bulgaria "va acţiona în mod responsabil, pragmatic şi flexibil" şi va folosi toate căile posibile pentru a ieşi din această "situaţie dramatică". Ulterior, autorităţile bulgare au luat legătura cu autorităţile din Siria, Rusia, Coreea de Sud, Cehia şi Ungaria, ţări care s-au confruntat cu situaţii similare în trecut, fiind contactate chiar şi de fiul cel mare al liderului libian, care le-a cerut răpitorilor "să îi elibereze pe ostatici din motive strict umanitare şi nu politice". "Încercăm, prin diferite canale, să intrăm în contact cu răpitorii. Sper că agresorii înţeleg că este vorba despre oameni nevinovaţi şi săraci, care încearcă să câştige o pâine pentru copiii lor", a declarat Părvanov. În pofida eforturilor diplomatice, cei doi bulgari au fost asasinaţi, iar autorităţile bulgare au primit recent o scrisoare care precizează că ei au fost victime ale traficanţilor de droguri irakieni... Unul dintre cele mai mediatizate cazuri a fost cel al ziaristului italian Enzo Baldoni, corespondent al săptămânalului milanez Diario, răpit de Armata Islamică din Irak, care a cerut retragerea trupelor italiene din Irak. La o săptămână după ce a fost răpit, gruparea teroristă a publicat o casetă video ce conţinea înregistrarea execuţiei ziaristului. Difuzarea înregistrărilor video în care sunt prezentaţi ostaticii are un puternic impact emoţional, determinând de cele mai multe ori modificări semnificative în atitudinea opiniei publice din ţările de origine ale celor răpiţi. În multe cazuri, teroriştii au decis să difuzeze chiar imagini înregistrate în timpul execuţiei, provocând adevărate valuri de proteste şi devenind elemente de presiune în favoarea retragerii trupelor din coaliţie.