La Casa Corpului Didactic a avut loc zilele trecute o dublă lansare de carte. La prima vedere, un eveniment banal, într-o lume a editurilor care publică orice. Numai că autoarea nu s-a apucat de scris de amorul artei, iar volumele au ţintă şi utilitate precisă.

Profesoara Mioara Maria Salloum a mărturisit celor prezenţi, în majoritate cadre didactice şi apropiaţi, că cele două volume sunt rodul unei munci îndelungate, începând din 2003 încoace. Cele două cărţi se numesc „Starea de bine la persoanele cu dizabilităţi", respectiv „Ce multe-aş vrea să ştiu! Şcoala mea, ajută-mă, te rog!" şi au apărut la Editura Napoca Star. Aşa după cum le trădează titlurile, lucrările sunt dedicate educatorilor şi părinţilor copiilor cu nevoi speciale. Autoarea a pornit pe drumul căutărilor, înţelegerii şi, în cele din urmă, al literaturii educaţionale specializate, determinată în uriaşă măsură de un eveniment de familie: naşterea fetiţei cu dizabilităţi de auz. Triplă specializată, fiind absolventă de filologie, drept şi psihologie, în acest ultim domeniu obţinând şi doctoratul, autoarea manevrează cu dexteritate şi talent, ingrediente literare, juridice, pedagogice şi analitico-psihologice în pagini de un real folos educatorilor şi părinţilor copiilor cu nevoi speciale. Pentru că, aşa cum spunea autoare, „toată lumea poate lucra cu copiii normali sau deosebiţi, dar cu copiii cu dizabilităţi pot lucra doar oameni deosebiţi". Depre „Starea de bine..." profesorul clujean Nicolae Jurcău notează că „este o lucrare de referinţă, care pleacă de la ideea că fericirea/ starea de bine sunt esenţiale pentru o viaţă normală. Persoanele cu dizabilităţi sunt persoane cărora trebuie să li se ofere şanse egale la o viaţă împlinită". Al doilea volum, „Ce multe-aş vrea să ştiu..." este conceput asemeni unui caiet de şcoală, propunându-şi să fie exact ceea ce este: un minighid de integrare a copiilor cu dizabilitate de auz în învăţământul de masă. Autoarea notează: „Dedicată fiicei mele, elevă în clasa a XII-a la un liceu de artă, care s-a născut cu o atrezie bilaterală de canal auditiv şi ureche medie şi a infirmat toate diagnosticele medicilor, dovedind că poate vorbi, poate comunica şi poate duce o viaţă normală. Chiar dacă cei care nu au cunoscut-o suficient, sau nu au avut răbdare să o cunoască şi să o înţeleagă, au avut aşteptări peste limitele ei biologice, ea a reuşit să răzbată şi să demonstreze că integrarea este o soluţie". Autoarea pune la dispoziţie gratuit cărţile editate familiilor care au copii cu probleme auditive, doritorii putând să o contacteze la adresa mioara_salloum@yahoo.com.