Febra electorală care a cuprins universitatea orădeană în ultimele săptămâni a luat sfârşit, după ce sforile şi sforăriile au pus în mişcare odiosul mecanism al traficului de influenţă. Nu credeam că o universitate de stat, construită şi administrată din bani publici, poate fi aservită unui grup privat de interese pentru a fi transformată într-o afacere de familie. Ca să nu rămână de căruţă, după ce se vor întocmi listele pentru alegerile parlamentare, senatorul Teodor Maghiar şi-a rezervat un loc călduţ de decan la Facultatea de electronică şi informatică. Când eşti "savant de renume mondial" şi abia ai sărit de 67 de ani, parcă nici nu mai contează că nu ştii de unde se porneşte calculatorul. Aşa cum ne aşteptam, în ograda univeristăţii, nici aşchia nu a sărit departe de trunchi, singura candidatură depusă pentru funcţia supremă fiind cea a urmaşului rectorului Maghiar. Deşi existau suficiente personalităţi eligibile care să-şi asume acest portofoliu, presiunile şi intimidările s-au ţinut lanţ, astfel încât universitatea de stat va fi lăsată moştenire privată cu toate belelele ei financiare. Nu ştim cât de bun manager este fiul rectorului, dar ştim că în toamna anului trecut, în urma unei anchete de presă, am descoperit că una din societăţile la care era asociat funcţiona, bine merci, de ani de zile, în regim de evaziune fiscală, deşi în evidenţa finanţelor figura fără activitate. În loc să pună piciorul în pragul restaurantului "En Vogue", administrat de respectiva societate, şi să aplice legea în spiritul şi litera ei, atât garda financiară, cât şi poliţia s-au făcut că plouă. În aceste condiţii, dacă nu au fost în stare să organizeze un flagrant ca lumea la o cârciumă de familie, cum să aşteptăm de la doctoranzii în drept din conducerea poliţiei să verifice deturnarea unor fonduri de zeci de miliarde din banii publici prin măsluirea cifrelor de şcolarizare ale universităţii?