Se spune că tradiţia stropitului fetelor şi nevestelor în a doua zi de Paşte vine dintr-un trecut foarte îndepărtat din Ierusalim de când femeile care s-au dus la mormântul lui Iisus pentru a-i spăla rănile dar nu l-au mai găsit pentru că Hristos a Înviat rămănând de atunci în amintire obiceiul stropitului. Acest ritual la catolicii din Uileacu de Munte, Săldăbagiu de Munte, comuna Paleu şi toate satele din zonă nu piere. Dimpotrivă se spune că fetele stropite la slujbele Învierii Mântuitorului Nostru Iisus Cristos, fetele nu se ofilesc rămân tot roşii în obraji. Tinerii în a doua zi de Paşti pornesc la drum în grupuri de câte doi prin sat pe la casele rudelor şi a prietenilor, dar mai ales intră unde sunt fete de măritat. Din tim şi-au procurat sticluţe cu parfum de calitate, din sortimentul mirosului de flori de trandafir, simbol al primăverii. Acţiunea se numeşte popular, în limba maghiară "locsolas" adică stropire. Ei nu rămân nerăsplătiţi, primesc de la familiile vizitate ouă roşii şi prăjituri, iar cei mai în vârstă dintre stropitori cu parfum sunt serviţi cu câte un pahar de vin roşi din producţia proprie a stăpânului casei, fiind o zonă adecvată cultivării viţei de vie.