La propunerea Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din cadrul Primăriei Budureasa, Comisia Judeţeană a validat în favoarea Episcopiei Române Unite cu Roma (Greco-Catolice), suprafaţa de 1800 hectare teren forestier, situată pe teritoriul administrativ al comunei Budureasa. Conform prevederilor legale, fiecare parohie greco-catolică are dreptul să primească până la 30 hectare din averea cultului existentă în judeţul respectiv. În condiţiile în care, în Bihor, există 59 de parohii greco-catolice, la care se adaugă Episcopia, suprafaţa validată, şi anume 1800 ha, este cât se poate de justă. Ceea ce stă sub semnul îndoielii, însă, este dacă averea la care se face referire a aparţinut, într-adevăr, cultului respectiv. În cazul în care se va dovedi că lucrurile nu stau exact aşa, atât comisia locală, cât şi cea judeţeană de aplicare a legii fondului funciar se fac vinovate de nerespectarea prevederilor legale privind dreptul de proprietate, iar Episcopia Greco-Catolică - de încălcarea celei de-a zecea porunci: " Să nu pofteşti la nevasta, casa, proprietatea sau lucrul aproapelui tău (Ex.20:17)" O PRIMĂ ÎNCERCARE EŞUATĂ Episcopia Greco-Catolică Oradea a depus încă din anul 1991, după apariţia Legii fondului funciar, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri deţinute în teritoriul administrativ al comunei Budureasa, mai exact în arealul Staţiunii Stâna de Vale. Timp de aproape zece ani, reprezentanţii cultului nu au găsit de cuviinţă să depună la Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor vreun alt act prin care să-şi dovedească proprietatea decât o copie după un registru parcelar eliberat de OCAOTA Bihor, în care Episcopia Greco-Catolică era identificată ca posesoare a unor suprafeţe de terenuri situate la scara 5760. Ulterior, printr-o Hotărîre de Guvern, cultului i s-a reconstituit proprietatea asupra fostei clădiri a Poştei şi a unei suprafaţe de 150 mp situate în Staţiunea Stâna de Vale, în această privinţă dându-şi acordul atât autorităţile locale, cât şi ceilalţi factori responsabili. În privinţa celorlalte terenuri pe care cultul le revendica prin cererea respectivă, Comisia locală din acea vreme nu a recunoscut dreptul de proprietate câtă vreme la dosar nu exista extrasul de carte funciară care să ateste justeţea şi legitimitatea revendicării acelor suprafeţe. VALIDARE CU CÂNTEC ÎN 2002 După apariţia Legii 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere, Comisia locală a luat, în mod subit, de bună copia după registrul parcelar, a urmat procedurile prevăzute de legislaţie, însă nu a considerat de cuviinţă să solicite şi un extras CF. Drept urmare, în acord cu Episcopia Greco-Catolică, a întocmit dosarul, a identificat atât suprafaţa (şi anume 1800 ha), cât şi locaţiile pădurilor ce urmau a fi retrocedate. Prin Hotărîrea nr. 2566/V din 14 august 2002, Comisia Judeţeană din cadrul Prefecturii Bihor a validat propunerea, chipurile, în baza actelor depuse la dosar. Fără să existe un extras CF, dar mai ales fără să se ştie - sau să se vrea să se ştie - că pe unele dintre numerele topo validate existau deja coli CF încă din anul 1997... ÎMPROPRIETĂRIŢI PE TERENURI CU PROPRIETARI Abia peste trei luni, mai precis la 11 noiembrie 2002, Episcopia Greco-Catolică înregistra o acţiune civilă la Judecătoria Beiuş, prin intermediul căreia solicita să se dispună înfiinţarea unei coli de CF pentru teritoriul cadastral Budureasa, "în care să se regăsească imobilele cu denumirea locală şi suprafeţele aşa cum au fost ele evidenţiate în registrul cadastral întocmit în anul 1940". Menţionăm că, la acea dată, reprezentantul Episcopiei Greco-Catolice invoca faptul că inscripţionarea în coli de carte funciară, adică operarea datelor din registrul şi hărţile din acea perioadă, nu a fost posibilă... datorită izbucnirii celui de-al doilea război mondial. Motivare cât se poate de eronată şi hazardată, având în vedere că, în anul 1931, conform CF 472 Budureasa, s-a operat dreptul de proprietate în favoarea Domeniului Episcopiei Greco-Catolice din Oradea asupra numerelor topo 1666/1, 1666/2 şi 1666/3, corespunzând numerelor topo noi 3272, 3273 şi 3274, transnotate din CF nr. 239 - Budureasa, suprafaţa totală fiind de 1 jugăr şi 856 de stânjeni, echivalentul a 8.836 mp, teren identificat, potrivit documentaţiei, în Zona Nimăioasa - Micău - la graniţa cu comuna Margău, din judeţul Cluj. Cu toate acestea, motivul a fost luat în considerare de instanţă, prin urmare, doar în baza acelui registru de carte fonduară cadastrală, întocmit în anul 1940, instanţa de judecată a dat câştig de cauză Episcopiei Române Unite cu Roma (Greco-Catolice), prin Sentinţa Civilă nr. 2222 din 28 noiembrie 2002, dispunând înfiinţarea unei coli de carte funciară pentru teritoriul cadastral Budureasa, "la foaia A, urmând să se înscrie numerele topografice şi suprafeţele, cu denumirea locală, iar la foaia B, ca titular al dreptului de proprietate, Episcopia Română Unită cu Roma (Greco-Catolică)". Ce mai conta că situaţia cadastrală a localităţii Budureasa nu a rămas la nivelul celei din 1940, ci a fost adusă la zi, operându-se diferite dezmembrări ale unor numere topografice? Cu alte cuvinte, Judecătoria Beiuş a recunoscut dreptul de proprietate asupra unor terenuri în privinţa cărora existau deja proprietari... DONAŢIE FĂRĂ ACTE NU ÎNSEAMNĂ PROPRIETATE În conformitate cu Legea nr. 400/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea şi completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii 169/1997, precum şi modificarea şi completarea Legii 18/1991, republicată, este necesar a se ţine seama de faptul că Legea stipulează expres: ?să li se dea din fosta moşie avută în proprietate cu acte în regulă? (art. 29 alin. 2 din Legea nr. 1/2000). Or, există documente legale care atestă faptul că, pe raza comunei Budureasa, Episcopia Greco-Catolică nu a deţinut cu acte legale, conform ?publicităţii imobiliare? din anul 1940, proprietăţi decât ceea ce rezultă din CF nr. 472 Budureasa, la care făceam referire puţin mai sus. Referitor la comuna Budureasa, există coli CF pentru toate suprafeţele identificate cadastral, prin numere topo, din care rezultă că terenurile din zona montană au fost expropriate conform Legii Reformei Agrare din 1921. În ciuda acestui fapt, printre suprafeţele respective se identifică şi cele care sunt revendicate de Episcopia Greco-Catolică. Nu rezultă, însă, de nicăieri, din nici un extras de carte funciară, că Episcopia ar fi avut în proprietate terenuri şi că ar fi fost expropriată, în afară de Biserica Sf. Marton, însă localizarea acesteia este pe alt amplasament decât cel solicitat. Ceea ce este, însă, foarte important de reţinut este faptul că terenurile solicitate de către cultul greco-catolic au fost atribuite, în anul 1781, prin donaţie fără acte (fapt certificat negru pe alb), de către Împăratul Franz Joszef al II-lea, şi nu au fost date în proprietate de către Maria Tereza, aşa cum se susţine. Aşadar, proprietari de drept ai acestor terenuri, pe care factorii responsabili le-au atribuit dintr-un condei cultului greco-catolic, sunt comuna Budureasa şi alte aşezări învecinate, cărora le-au fost expropriate anumite suprafeţe în acel areal. Nimeni nu contestă faptul că, până în anul 1949, Episcopia Greco-Catolică a avut în folosinţă acele terenuri, nici modul în care au fost întocmite hărţile şi registrele tehnice, ci posesorul pământului. Chiar Consiliul Local Budureasa a folosit aceste documente pentru deschiderea de coli de carte funciară, deci pentru a-şi atesta calitatea de proprietar asupra terenurilor respective...