Colectarea deşeurilor reciclabile a constituit întotdeauna o acţiune importantă. Dintre acestea, hârtia reciclată aduce avantaje însemnate, printre care economisirea materialului lemnos, care aduce cu ea reducerea defrişărilor. Apoi, curăţenia în oraş, implicit reducerea poluării mediului înconjurător şi, nu în ultimul rând, asigurarea hârtiei la preţuri mai mici. Se vede că toate acestea nu prea sunt băgate în seamă, din moment ce preţul cu care se plăteşte kilogramul de hârtie la punctele de achiziţii este foarte mic. La baza afirmaţiilor stă faptul că un kilogram de deşeuri de hârtie se plăteşte doar cu 1.000-1.200 lei, pe când un kilogram de fier vechi se vinde cu 5.500 lei, de cinci ori mai mult. În felul acesta, sunt descurajaţi şi ţiganii să adune cartoane, ambalaje şi hârtiile în care se împiedică cetăţenii printre blocuri. Într-un stat civilizat, necesarul de hârtie este foarte mare. O coală de hârtie costă 500 lei, un plic simplu, 1.000-1.500 lei, un caiet de şcoală nu se poate cumpăra fără 80-90.000 lei. Toate acestea afectează categoriile sărace de cetăţeni care cumpără de milioane rechizite şcolare. Să nu mai vorbim despre tipărirea unei cărţi de valoare. Mii de tone de hârtie sunt necesare, de exemplu, în campania electorală în care, dacă ar fi stimulată acţiunea de valorificare a deşeurilor de hârtie nu la preţ de bătaie de joc, sutele de miliarde cheltuite din bugetul statului ar fi mult diminuate. Un cetăţean din Cartierul Rogerius, I.P., care zilnic se străduieşte să supravieţuiască adunând deşeuri de hârtie, spune că este descurajat când vede că, din cele 25 kg de hârtie pe care le poate duce o dată pe cărucior până pe str. Oneştilor, câştigă 27.000 lei, iar ţiganii, la aceeaşi cantitate de fier furat, câştigă 130-140.000 lei. Aşadar, în viziunea celor care stabilesc preţurile de achiziţie la deşeurile de hârtie nu este băgată în seamă valoarea reală a acestor materiale reciclabile în speţă, hârtia, şi nici efortul cetăţeanului.