Crăciunul nu înseamnă doar daruri, petreceri şi voie bună, ci mai ales Naşterea Domnului. Cu gândul la miracolul înfăptuit acum două mii de ani, sute de orădeni şi-au îndreptat paşii, în zi de sărbătoare, către lăcaşurile de cult, pentru a aprinde o lumânare şi a se ruga.

De Crăciun, lăcaşurile de cult de pretutindeni s-au umplut de credincioşi, mai mult decât se întâmplă de obicei în alte sărbători sau zile de duminică. Cei mici, şi nu numai, care au renunţat la câteva ore de somn în plus pentru a veni la Sfânta Biserică, au fost răsplătiţi cu pachete cu dulciuri sau concerte de colinde. Bisericile au devenit astfel neîncăpătoare, la Biserica cu Lună, de exemplu, foarte mulţi credincioşi fiind nevoiţi să asiste de afară la slujba religioasă. Atmosfera de sărbătoare s-a simţit în toate lăcaşurile de cult din Oradea, unde credincioşii s-au rugat pentru un an mai bun. Se spune că în noaptea de Crăciun se deschid cerurile, oamenii fiind binecuvântaţi, aşa cum Duhul Sfânt a coborât asupra lui Iisus în Noaptea Naşterii Lui. Potrivit tradiţiei bisericeşti, ziua de Crăciun este una a păcii şi bucuriei, ziua în care primim în dar iertarea, dar şi lumina care alungă întunericul din noi. Tot în această zi, Hristos ni Se dăruieşte, iar porţile cerului se deschid. După Slujba de Crăciun, în ziua de 26 decembrie, este Soborul Maicii Domnului, când, în biserică se intonează imnuri de slavă către Fecioara Maria, iar pe 27 decembrie, a treia zi de Crăciun, se sărbătoreşte Sfântul Apostol, Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan.