Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a început, ieri, audierile celor 71 de politicieni despre care există date în arhivele secrete că ar fi colaborat cu Securitatea, după ce numele a 29 dintre aceştia au fost publicate în presă, pe fondul unei crize acute de credibilitatea a Colegiului. Una dintre controversele interne din CNSAS vizează modalitatea de vot. Săptămâna trecută, Colegiul CNSAS a decis, ca urmare a contestării de către opinia publică a unor verdicte luate la limită, că abţinerile nu vor mai fi posibile, şi că votul va fi de acum înainte secret. Decizia, care părea semnalul că deciziile Colegiului vor căpăta mai multă legitimitate, a avut o carieră scurtă, întrucât la câteva zile distanţă, membrii ai Colegiului au criticat public procedura votului secret, suspectată a fi ilegală. La aceste divergenţe procedurale interne se adaugă presiunea publică de deconspirare a numelor grele şi scurgerea de informaţii către presă. Partidele, antrenate prin nume mai mult sau mai puţin sonore în tăvălugul deconspirării, vor să modifice legea CNSAS, după ce au lăsat-o blocată luni de zile în Senat, şi folosesc "dosariada" spre a lovi în adversari. PNL, deşi unul din cele mai lovite la capitolul imagine - are trei membri pe lista cu posibili informatori publicată în presă: Mona Muscă, Liviu Câmpanu şi Gheorghe Dragomir, dar şi alţi politicieni auto-denunţaţi precum Ion Ghişe, deputat, Constantin Sever Cibu, primarul Brăilei, se războieşte cu PD care nu vrea să-şi asume colaboratorii Securităţii, sau îi ţine în posturi călduţe în Guvern. Ceva tot câştigă liberalii, deşi pe termen lung, şi anume eliminarea contestatarei Mona Muscă, care a recunoscut cu un amestec de resemnare şi mândrie, colaborarea pentru un an cu Securitatea. PD se distanţează tranşant de PNL şi chiar de preşedintele Băsescu. PD nu vrea să meargă mai departe, ca fostul său şef de partid. Emil Boc a sărit imediat în apărarea subordonaţilor de partid, după ce liberalul Marius Oprea a arătat cu degetul înspre foştii ofiţeri, acum demnitari democraţi. UDMR iese şi el destul de şifonat din această problemă. După PNL, are cei mai mulţi politicieni pe lista celor zece presupuşi colaboratori, doi, şi are de asemenea, cei mai mulţi-şapte-de pe cealaltă listă, de urmăriţi. Locul "fruntaş" la urmăriţi i-a dat ocazia formaţiunii lui Marko, şi el în această categorie, să denunţe că maghiarii erau mai prigoniţi de Securitate decât românii. PC continuă să ispăşească public păcatele liderului său, Dan Voiculescu, cel căruia CNSAS i-a aplicat de două ori eticheta de poliţie politică. Voiculescu însuşi a dezvăluit în timpul dosariadei liste cu securişti din PD, şi a revenit cu acuzaţiile că Traian Băsescu a făcut poliţie politică. PC vrea, dar nu recunoaşte, că CNSAS să fie doar o instituţie care pune la dispoziţia publicului dosarele, via internet, sau măcar ca membrii Colegiului să nu fie numiţi de partide. PSD nu produce mari surprize. Partidul lui Mircea Geoană l-a criticat pe Traian Băsescu că duce bătălia politică cu dosare. CNSAS nu funcţionează cum trebuie, şi există indicii că va face trocuri pentru albirea politicienilor, mai susţin reprezentanţii săi. Adrian Năstase, care declarase că CNSAS linge dosare, profită de prezenţa sa pe lista urmăriţilor pentru a povesti cât de urmărit era de securişti. Ion Iliescu, care ar fi refuzat îndemnul NATO de a desecretiza dosarele, taxează demersul demarat de Traian Băsescu drept vânătoare de vrăjitoare şi nou prilej de învrăjbire. PRM este singurul partid care laudă beneficiile Securităţii şi anunţă că porţile sale sunt deschise pentru securiştii daţi afară de partidele lor. Corneliu Vadim Tudor, căruia i s-a promis pe diverse canale redeschiderea cazului său la CNSAS, se războieşte în egală măsură cu Traian Băsescu şi cu unul din opozanţii săi, Mircea Dinescu, membru al Colegiului. Niciun politician de pe listele CNSAS nu a recunoscut că a colaborat cu poliţia politică, ceea ce a creat o altă temă de dezbatere, prilej pentru interpretarea legii şi împărţirea securiştilor în buni şi răi. Mona Muscă este un caz emblematic în acest sens: deşi a semnat angajament, ea susţine că a făcut un serviciu ţării, nicidecum poliţie politică.